Presa nu trăieşte nicio revoluţie. Este stimulată de transformările tehnologice. Este mai prezentă.
Am greşit. Internetul prevedea că la dracu' cu cărţi, adică acolo unde ţineam întâlnirea anuală a managementului trustului „Adevărul", va ploua cu tunete şi fulgere. Glorios, un soare puternic distrugea roiurile de ţânţari. Regiunea Pirenopolisului, în platoul central al Braziliei, „locul ideal pentru a contracta febra Dengue", conform informaţiilor din mediul virtual, cârtitor şi răuvoitor, se arăta a fi perfect sănătoasă. Aveam astfel dovada că internetul nu este infailibil. Iată o premisă perfectă pentru o discuţie despre viitorul presei.
Numărul de început de an al „The Economist", intitulat „Lumea în 2010", costă 9,95 USD şi se distribuie până la 31 martie, doar-doar o face şi ediţia tipărită vreun ban. Undeva, în mijlocul revistei, se află articolul unui surâzător editor de website. Domnul Michael Kinsley e convins că ne aflăm în centrul unei revoluţii similare cu cea a lui Guttenberg. Ne sfătuieşte să uităm suportul de hârtie. Profund, el zice „Nimic nu va funcţiona, dar totul ar putea"!? „Trebuie să le încercăm pe toate". Mediul virtual s-ar transforma într-un dezastru pentru presa scrisă. A redus preţul informaţiei la zero. Toate mediile au însă aceeaşi problemă! Cum să pui un preţ pe ceva ce dai gratis?
Îi dictez articolul asistentei mele pe Skype. Adică gratis. În faţa mea, copiii unui bun prieten ziarist, având doi şi patru ani tot pe un iPhone se uită la desene animate. Gratis.
Investitori, manageri şi ziarişti, ţinându-ne de mâini, trişti şi resemnaţi să murim liniştiţi, să nu provocăm panică! Iată o poză sumbră, simplistă în acelaşi timp. Aproape toate marile ziare americane pot fi citite, contra unei taxe, pe Kindle, device-ul sub formă de carte îmbrăcată în piele, oferit de Amazon celor care doresc să citească fără a purta cărţil
