"Cum mi-am petrecut vacanţa de iarnă" a fost prima compunere din viaţa mea de şcolar. I s-ar fi potrivit mai bine "Cum a fost la Revoluţie". Sigur, învăţătorul nostru dintr-a II-a ne-a spus să scriem în introducere unde şi cu cine am petrecut Sărbătorile de iarnă ale anului 1989, la cuprins - ce-am făcut, auzit, văzut şi simţit la "Revoluţie". Iar încheierea, cum altfel decât cu angajamentul de-a nu uita jertfa eroilor pentru libertate şi democraţie?!
După 20 de ani, în alergătura zilnică a "facerii" Scînteii, m-am gândit la compunerile copiilor de-atunci. Cât de interesante ar fi fost printre aducerile aminte consemnate în suplimentul Jurnalului Naţional de anul trecut!
Dar unde să se fi păstrat? Balcoanele apartamentelor de bloc s-au umplut de ziare după primul an de presă liberă. Din certuri cauzate de ziare, televizor şi preferinţe electorale au şi divorţat unii.
Dac-am scris sincer despre Crăciunul din 1989 petrecut la bunicii mei din Hălmagiu, în Apuseni, a fost probabil o relatare tristă. N-am împodobit brad şi n-am colindat. A fost şi veselie cu casa plină. Unchi, mătuşi şi veri veniţi din satele apropiate la Târgul Hălmagiului de sâmbătă n-au mai plecat acasă de la noi până marţi, a doua zi de Crăciun. Dacă n-aveau şi ei televizor! Povesteau peste ani cum au stat la grămadă, au băut şi-au mâncat cu ochii pe ecran. Cui îi păsa că era noapte sau zi? Să vezi şi să nu crezi! Război cu teroriştii, procesul Ceauşeştilor, Petre Roman şi Iliescu, victimele Securităţii dezgropate la Timişoara, adeziuni la FSN, robinete şi cântare de aur... viaţa bătea filmul pe micul ecran! Cui îi ardea de tradiţii? Şi n-au umblat "pruncii cu steaua", nici "feciorii cu duba". Încălziţi cu muzică patriotică şi vinars fiert de două ori, îndemnaţi de televizor, bărbaţii s-au dus la Sfatul Popular să se aleagă în FSN.
A fost sau n-a fo
