Mărturisesc că mă aflu într-o derută totală. Nu mai ştiu ce să cred. Cercetătorii dintr-o parte îmi spun să beau un pahar de vin roşu pe zi (ceea ce nu-mi displace, iar ţăranul francez o face şi fără să i-o spună oamenii de ştiinţă), cei din altă parte îmi zic să nu, că e de rău. Ambele echipe sînt blindate de cifre, experimente, eşantioane etc. Eu – chimie nu ştiu, medicină nici atît, nu pot controla, dar sînt obişnuit să dau crezare oamenilor de ştiinţă, specialiştilor. Pe care să-i cred? Unii îmi spun, cu cifrele pe masă, că sîntem la un pas de catastrofă, încălzirea e globală, banchizele se topesc, ne paşte inundaţia, resursele se duc, foametea bate la uşă, apocalipsa pîndeşte de după colţ. Ce-i drept, patru anotimpuri n-am mai prins de mult prin Bucureşti, iarna-i mai mult toamnă şi zăpada cam lipseşte. Pe de altă parte, ceilalţi, opoziţia, cum ar veni, îmi spun, tot cu cifrele pe masă, că apocalipsa-i la ani lumină, că verzii au măsluit cifrele, c-au tras de ele ca să le iasă pasienţa, că trebuşoara asta au făcut-o chiar universitarii şi oamenii de ştiinţă pe cercetările cărora se întemeiază toate prognozele şi scenariile aferente, başca politicile „anvizajate“. Ce-i drept, la interesele financiare enorme care sînt în joc, nici n-ar fi de mirare.

Pot să cred că şi unii, şi alţii mint cu neruşinare şi fără nici un scrupul, pot să cred că nici unora nu le pasă de bietul de mine şi de deruta mea. Oricum, alta-i problema mea, nu cea etică, pe-asta am depăşit-o de mult, alta e-n sufletul meu. Nu-ntreb cu cine să votez, asta s-a fumat, dar în cine, în ce să mai cred, am dreptul să-ntreb? Ce cale raţională de a decide mai am? Am eu vreo posibilitate să verific în vreun fel ceea ce citesc/aud/văd, fără să refac toate experimentele, simulările, fără să devin eu însumi expert în domeniu? Teamă mi-e că nu. Şi-atunci? Cum decid pe mîna cui să merg? Ce cr