Cutremurul din Haiti a fost reflectat in presa. Nu tine ipocrizia intoarsa pe dos a celor care bocesc acum deontologia breslei. Da, nu s-a facut din el subiectul zilei la nicio televiziune, insa cel putin Realitatea, pe care am urmarit-o, a prezentat subiectul in fiecare jurnal, in head-urile fiecarei ore si a dat toate informatiile noi care au aparut de-a lungul zilei. Nu a facut din asta insa un subiect de dezbatere in emisiuni. Corect. De aici se poate purta o discutie, care va fi scurta si care va fi incheiata cu sentinta ratingului, iar toti apostolii mataniilor de solidaritate cu mortii din Haiti ar fi procedat la fel in locul editorilor si producatorilor.
Despre numarul cat de cat exact al mortilor din Haiti s-a aflat destul de tarziu ieri. La ceva timp dupa anuntul din presa straina a scris si Alin Fumurescu asta. In momentul in care am citit textul, mi-am spus Mea Culpa. Si eu am fost furat de hahaielile Udrei, de prostia continua a lui Geoana, de farmecul lui Vladescu, de aiureala lui Bitman si tot ce a mai fost peste zi. Ti-am dat dreptate intru totul in ce scriai acolo Alin. Pentru o clipa mi-am adus aminte cat de perversa e pana la urma natura umana. Mi-am imaginat cu cata febrilitate s-au interesat colegii daca exista vreun mort roman printre zecile de mii din Haiti. Poate cu cata speranta, inconstienta (sper inca), pentru eventualul succes mai mare al stirii. Asadar, Alin, umanitate, mea culpa.
Cand am ajuns acasa, dupa miezul noptii, am aflat insa ce inseamna adevarata ipocrizie. Am vazut oameni care se tavaleau in lacrimi de durere pentru suta de mii de morti din Haiti si care vorbeau despre “dimensiunea umanitatii” jurnalistilor romani, infierandu-i si obligandu-i sa spuna Tatal Nostru. Nimerisera cu ochii in emisiuni in care actorii principali erau Geoana si Bitman, nu cutremurul, ratasera jurnalele de stiri, iar pentru asta de vina
