Viorica a stat ani fără buletin, pentru că miroase urât. Un bărbat bolnav de Alzheimer şi-a pierdut pensia când a uitat să se prezinte la Comisie; nu are casă şi nici prieteni care să-i aducă aminte. Ciprian, schizofrenic şi pelerin pe străzi, e prieten "doar cu Dumnezeu". La fiecare două zile, echipa psihiatrică mobilă găseşte în Bucureşti un alt om fără adăpost care e bolnav psihic.
Sunt pierduţi într-o lume pe care nu o mai înţeleg, o lume care şi-a schimbat contururile în clipa când au fost obligaţi să trăiască zilnic într-o casă fără ziduri. Praful, ploaia şi ninsorile s-au ascuns în hainele lor, până au devenit parte din ele, miros, frică de semeni, neîncredere, disperare. Pentru că sunt bolnavi, sunt excluşi de două ori: o dată pentru că stau în stradă şi o dată pentru că sunt agresivi, paranoici, imposibil de suportat. Ei n-ar putea niciodată să-şi găsească un loc de muncă. Ar trebui să fie internaţi, dar spitalele sunt pline.
Din mai 2007, echipa psihiatrică mobilă a organizaţiei nonguvernamentale Samusocial merge pe străzi şi încearcă să-i ajute. Cu medicamente, cu o intervenţie mai hotărâtă la secţiile de Poliţie, pentru un act de identitate sau cu un sac de dormit şi o supă caldă.
"IEŞIM, CA PORCII LA COCINĂ, PE STRĂZI"
"Ea o fi?" Şoferul a văzut-o de mai multe ori acolo, iar asistenta şi doctoriţa au hotărât să o caute. "Mă numesc Maria. Fata mea a fost omorâtă de Râmaru. Sunt donator de sânge." "Alcool de ce beţi?" "Dorm în stradă, dar azi am fost la bloc, în Berceni. Plec pentru că mă bate, mă înjură, mă dă cu capul de pereţi. Am reumatism şi ceva pe sistem nervos. Un psiholog aş vrea." "Încercăm să vă ajutăm. Veniţi la noi la cabinet!" Doctoriţa îmi explică apoi: "Are o tulburare organică. Era băută, o să ne lămurim pe parcurs dacă ea are de fapt unde să doarmă sau nu".
"Dacă nu venim la analize mierc
