Încercînd o retrospectivă (parţială) a vieţii muzicale din 2009, oricine constată că, la Bucureşti, anul a stat sub semnul schimbărilor în funcţii, al reparaţiilor şi destul de puţin al evenimentului, acest ultim aspect regăsindu-se cu adevărat doar în Festivalul Enescu, poate cea mai bună ediţie din ultimele decenii, apreciată ca atare nu doar prin ansamblurile şi numele mari incluse pe afiş, parte aflate pentru prima oară la noi, ci mai ales prin calitatea interpretărilor care, de această dată, au confirmat în mare parte aşteptările publicului care a invadat sălile chiar şi în miez de noapte. S-a remarcat prezenţa muzicii baroce în versiuni superbe, multitudinea spectacolelor de operă şi balet (cu oaspeţi discutabili, dar de notorietate), montarea de la Toulouse cu Oedip-ul enescian deschizînd festivalul, pentru prima oară la Opera Naţională, compozitorul Peter Ruzicka dirijîndu-şi, în premieră, opera Celan, apoi mirajul celebrelor orchestre – în top cele din Amsterdam şi München, cu fascinantul Marris Jansons la pupitru –, solişti şi dirijori de faimă, programe variate în care (şi) opusurile de Enescu au fost generos reprezentate. Şi se pare că ediţia 2011 va fi cel puţin la fel de fastuoasă, deja conturată de ARTEXIM şi de directorul festivalului, acelaşi Ioan Holender.Amalgam de premiere la ONB Vorbind despre Opera Naţională Bucureşti, trebuie spus că în 2009 au fost invitaţi români şi străini „cu nume“ şi calităţi… sau fără, premiere la fel de amalgamate – operele Golem şi Arald de Bretan prezentîndu-se (slavă Domnului!) o singură dată, un Don Pasquale de Donizetti anost (debut regizoral Rareş Zaharia), un bun Evgheni Oneghin de Ceaikovski (Ion Caramitru revenind, după decenii, ca regizor la ONB), Hänsel şi Gretel de Humperdinck, în joaca imaginată de Anda Tăbăcaru-Hogea; apoi baletele Femei (coregrafia lui Gheorghe Iancu, în scurta sa perioadă de şef a