Cele mai nefericite albume ale anului 2009 sau, dacă cititorul doreşte, cele mai puţin inspirate, aparţin cam aceloraşi cîteva genuri, de parcă protagoniştii „s-ar fi vorbit între ei“. Ne referim la producţii de noise, punk, thrash metal (& subgenuri), post techno şi folk. Acestea sînt zonele cu predilecţie invadate de diletanţi. Nu luăm în calcul, desigur, creaţiile de dance and pop music, dificil şi inutil de monitorizat. Pe parcursul anului care abia s-a încheiat, au apărut în jur de cincizeci de materiale audio autohtone, editate pe CD-uri timbrate holografic, încadrabile în categoria onorifică „de ce toate astea?“. Topul Muzici şi Faze, care şi-a asumat riscul de a pierde prieteni falşi şi de a cîştiga duşmani adevăraţi, este structurat pe trei categorii: „Oxigen“ (primele zece poziţii), „Azot“ (următoarele patruzeci) şi „Alte Gaze“, unde au fost ordonate LP-urile la care ne vom referi mai jos.
Prezentarea noastră porneşte în mod arbitrar de la Boom, scos de Dubas şi apărut peste Prut. Albumul nu este rău, dar suferă de „optzecism“ acut. Dacă nu ar fi existat O-Zone cu al lor „vrei să pleci şi nu mă, nu mă iei …“, materialul ar fi semănat în mod direct cu Modern Talking. O întîrziere de doar treizeci de ani, comică la începutul unui nou deceniu, ce să mai vorbim de mileniul III. Din acelaşi Est apropiat vine şi Tender Pain, cu Second Winter, un album doom-death cavernos şi malefic, editat de label-ul rusesc Satanarsa. Fără comentarii. La prefixul cu trei de şase pot fi apelate şi albume apărute de-a lungul axei Dîmboviţa-Someş-Bahlui. The Extinction Algorithm nu s-au lăsat mai prejos, scoţînd o tentativă de drone metal, Same. Grafica este reuşită; muzica – zero. Ashena au propus titlul Cei născuţi din pămînt. Din păcate, acesta defineşte fidel şi conţinutul. Formaţia Siculicidum din Harghita venit cu un material de black metal „identitar“, U
