Tânărul visează să înfiinţeze un centru sportiv pentru copiii de la sate. Joacă fotbal de performaţă la o echipă din divizia D şi speră să ajungă într-o echipă din Liga I.

Pofil

NĂSCUT. 3 februarie 1991, Horezu.

STUDII. Elev în clasa a XI-a la Liceul Constantin Brâncoveanu din Horezu.

IDEALURI. Să joace fotbal la echipa sa de suflet, Steaua Bucureşti.

Laurenţiu este un tânăr plin de viaţă care de când se ştie a bătut mingea pe uliţa satului, enervându-i deseori pe vecinii sau pe părinţii săi. „Niciodată nu mi-a plăcut altceva decât să joc fotbal. Dacă mă lăsau ai mei singur acasă, o zi întreagă, era de ajuns să îmi lase şi o minge şi erau liniştiţi în privinţa mea", povesteşte amuzat tânărul. Deşi în mediul rural, unde a crescut, tânărul nu a avut parte de un centru sportiv unde să meargă şi să se pregătească sau de un profesor de sport care să se ocupe de antrenamentul său, băiatul a iubit atât de mult fotbalul încât uliţa a devenit cel mai frumos teren sportiv.

Cel mai tânăr jucător de la Minerul Berbeşti

„La orele de educaţie fizică de la şcoală eram cel mai bun din clasă şi mereu mi se spunea să merg să fac sport de performanţă. Copiii de la ţară însă sunt cam neglijaţi şi nimeni nu vine să caute talente pe la sat, însă pe mine nu mă descurajează acest lucru", adaugă Laurenţiu Grigoroiu. Văzându-l serios, profesorii de la şcolă l-au propus pe băiat pentru echipa de fotbal din localitatea Tomşani, unde a şi jucat câţiva ani. „Acesta a fost norocul meu cel mai mare. La echipa de la Tomşani m-am călit şi am învăţat să joc în echipă. Tot aici am făcut şi antrenamente organizate şi tactici de joc. A fost practic prima dată când cineva mi-a luat în serios pasiunea", povesteşte tânărul. În prezent, tânărul este angajat la echipa de fotbal Minerul Berbeşti care activează în Divizia D, Liga a IV-a, fiind unul ditre