Andrei Gheorghe avea toate sansele sa-si pastreze singura functiune pentru care a capatat recunoastere nationala, cea de a starni nervi inca dinainte de a deschide gura. Dar Sebastian Vladescu, un fel de Aristotel al Finantelor, de vreme ce crede ca scopul statului este fericirea, i-a dat misiunea sa-si carpeasca doua si sa-si transforme scarba in pansament gastric pentru popor.
Dan Bittman avea toate sansele sa-si pastreze calitatea de artist care iese in evidenta pentru ca nu face parte din paradigma lui Fizz, Florin Salam si Ana Lesko. Insa Sebastian Vladescu, un fel de Mecena, i-a varat mana in destin si-l va aduce in situatia de-a se transforma intr-un Guta al Finantelor, pierzandu-si, astfel, simpatia.
Ca desi a preluat postul de consilier doar de doua secunde, stradania de a se delimita si a parea, totodata, la curent, suna previzibil de fals.
Acuma, daca ministrul a considerat ca romanii sunt prosti, pentru ca in fata unor stimuli vor pierde din vedere fondul problemei si vor alerga sa achite darile, sa nu mai mascheze profituri si sa multumeasca lui Dumnezeu ca statul le baga mana in buzunar in timp ce le trage o cantare, sa-i fie de bine.
Nu ma impac cu altceva. Care este misiunea lui Dan Bitman? Cum adica sa-i traduca vocea poporului? Isi imagineaza ministrul Finantelor ca tot ceea ce citeste in presa e rodul unor fantezii?
"Buna dimineata, Dane, vad ca s-a blocat sistemul informatic si contabilii veniti la ghiseu stau de doua ceasuri cu ochii pe pereti. Ce spun ei?"
"Nu sunt fericiti, bai nene!"
Sau: "Bai Dane, am observat ca stam prost cu colectarea. Oare patronii astia nu vor sa plateasca?"
"N-au bani, bai, ca nu stiu daca ai aflat, nu prea ati gandit niste faze sa stimulati infiintarea de locuri de munca si s-au cam radiat".
Din aceasta filosofie a comunicarii
