- Cultural - nr. 459 / 14 Ianuarie, 2010 Prozei lui Eminescu ii este dedicat eseul Insula lui Euthanasius, publicat in "Revista Fundatiilor Regale", in numarul din iulie 1939. Eliade observa ca proza eminesciana a suscitat o atentie mai scazuta comparativ cu poezia. Peisajul in care se implineste iubirea lui Ieronim si a Cezarei este unul fabulos, caci insula "participa la alta geografie, mitica, nu reala". Personajele eminesciene refac starea edenului de la inceputul lumii si din acest spatiu dispare drama, durerea si devenirea, care constituie date ale imperfectiunii umane. Insula, ca topos al perfectiunii paradisiace, reprezinta asadar matca primordiala in care se pot implini visarea, iubirea; aici geniul inceteaza de a mai fi, de a se mai simti neinteles. Tinand seama de toate considerentele anterioare, ca si de referinte la influentele livresti pe care nu le-am mai mentionat, Eliade este indreptatit sa spuna ca elementele cosmogonice (apele, insulele) "apartin atat de mult climatului spiritual al poetului, incat creatia lui artistica pare de neinteles sau, in orice caz, lipsita de semnificatie si consistenta metafizica daca nu tinem seama de ele." Acest eseu va imprumuta chiar titlul unui intreg volum aparat in 1939, Insula lui Euthanasius. Motivele insulei si ale nuditatii paradisiatice vor reveni in latura stiintifica a operei lui Eliade, pentru ca ele vor fi valorificate in studiile de istorie a religiilor (Nicolae Manolescu, "Clasicii nostri" in "Romania literara", 20, nr. 22, 28 mai 1987, p. 9). Opera eminesciana este privita si din perspectiva lumii romanice, Mircea Eliade facand o comparatie intre poezia lui Camoes si cea a lui Eminescu in eseul "Latina ginta e regina", aparut in ziarul "Vremea", din 1934. Bineinteles, nu se poate realiza o comparatie intre lirica eminesciana si creatia autorului Luisiadelor. Mircea Eliade merge inspre o alta latur