Se ia un loc atins de Eminescu, se lasă în paragină, se scapă în uitare şi se ridică din umeri. Oare Eminescu ar mai fi vrut să trăiască în România?
"Întrebaţi pe cineva, pe oricine, în centrul Târgu-Mureşului, unde e bisericuţa lui Eminescu. O să vedeţi că nu o să ştie să vă trimită aici", îşi începe povestea preotul Ioan Şuteu. Din 1990 slujeşte într-o biserică, mai mult decât biserică, o biserică de lemn cu o istorie aparte: în vara anului 1866, în timp ce se afla în drum prin Transilvania, Mihai Eminescu a fost găzduit pentru o noapte în clopotniţa bisericii. Avea 16 ani. Dovadă stau mărturiile vremii, dar şi frânturi din opera poetului: "Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn şi toaca se izbea de turnul clopotniţei şi m-am covrigat în clopotniţă cu dinţii clănţănind şi muiat până la piele; părul meu cel lung îmi cădea peste ochi, mânuţele mele cele slabe şi reci le băgam tremurând în mânecile ude. Aşa am stat toată noaptea". Totuşi, de ce a trebuit să doarmă în asemenea condiţii? Părintele povesteşte că la acea vreme exista o lege care le interzicea străinilor să stea în oraş mai mult de trei zile fără să declare autorităţilor. "Atunci fie nu a avut bani să îşi plătească hanul, fie din cauza acestei legi a ales să vină la biserică." Desigur, rămâne întrebarea de ce protopopul de la acea vreme, Partenie Trâmbiţaş, nu l-a primit pe poet înăuntru, la el acasă. O fi fost doar un puştan...
N-AM ÎNVĂŢAT NIMIC DIN COMUNISM
Povestea a rămas în ceaţă pe vremea comuniştilor, din singurul motiv că era legată de o biserică. După 1990 însă, istoricii şi-au reamintit brusc, iar la intrare în biserică a fost amenajat şi un colţ Mihai Eminescu. Preotul spune că a fost amenajat de "fanii" poetului, mai exact de o profesoară de limba română, dar care îşi aduc aminte doar de două ori pe an: "Eu sunt contrariat, chiar enerv
