La mijlocul anilor '90, in revistaZig-zagaparea primul serial umoristic din presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam.
Motto: "Dintre criminalii condamnati la moarte si executati, covârsitoarea majoritate nu recidiveaza"
(Dintr-o statistica)
Rezumatul condamnarilor anterioare: Dupa 45 de ani de comunism, românii asteptau cuminti sa treaca si cei 45 de ani de tranzitie. Abia dupa aceea urmau sa-si puna intrebarea: "Tranzitie spre ce?"
In seara aceea, Luminita, Zizi si mai ales Câine primira vizita bunului lor prieten Fane de la Scularie. Spun "mai ales Câine" pentru ca Fane nu venea niciodata cu mâna goala. Aducea când un os cu putina carnita, când un morcov doldora de vitamine, uneori chiar o bucatica de parizer. Sigur, darurile erau pentru stapâni, dar tot ii ramânea ceva si catelului. De data asta, Zizi ii raspunse musafirului:
- Iti dai seama ca nu pot sa te refuz, da' zi-ne si noua cum de iti permiti!
- Fleacuri! In primul rând ca Scularia e la subsol, asa ca ne da spor de subteran. Ca si la SRI, de altfel, am io un verisor acolo, ca si aia tot subteran, stii... Plus c-am dat si lovitura la un joc de-ala...
- Cât ai câstigat? intreba Luminita, parca nevrând sa primeasca raspuns.
- Nu, ca n-am avut bani. Le-am dat un porc si peste trei luni am luat opt purcei.
- Parca nu erau si-asa destui..., murmura Zizi. Bei ceva? Am niste apa la rece.
- Nu, mersi. Sa nu mai vad apa - de când cu amarâtii aia de americani, ai vazut cum le pluteau casele? Chiar ma si gândeam sa stau câteva zile pe la mare, poate ajunge o hardughie de-aia pe la noi, s-o nationalizeze baiatu'...
- Auzi, mai, Fane, interveni Luminita, care frunzarea un ziar, tu ce zici de chestia asta..., de pedeapsa cu
