Principala bătălie a dezvoltatorilor, anul acesta, va fi pentru asigurarea finanţării de care depinde supravieţuirea pe piaţă. Fără credite, singurele soluţii sunt vânzarea şi creşterea aportului propriu. Unul dintre paradoxurile pieţei rezidenţiale de anul trecut a fost livrarea pe piaţă a circa 6.000 de apartamente, mai multe cu peste jumătate faţă de 2008. Aceasta, în condiţiile în care în anii anteriori dezvoltatorii se ocupau mai degrabă cu vânzarea offplan,

Principala bătălie a dezvoltatorilor, anul acesta, va fi pentru asigurarea finanţării de care depinde supravieţuirea pe piaţă. Fără credite, singurele soluţii sunt vânzarea şi creşterea aportului propriu.

Unul dintre paradoxurile pieţei rezidenţiale de anul trecut a fost livrarea pe piaţă a circa 6.000 de apartamente, mai multe cu peste jumătate faţă de 2008. Aceasta, în condiţiile în care în anii anteriori dezvoltatorii se ocupau mai degrabă cu vânzarea offplan, finalizarea lucrărilor fiind lăsată pe planul doi.

Criza a năruit însă vânzările dezvoltatorilor. În prima jumătate a anului trecut, au fost vândute puţin peste 500 de apartamente noi, la care s-au adăugat alte 600-700 în cea de-a doua parte a anului. În faţa acestui şoc, jucătorii din piaţă au schimbat macazul şi, pentru a-şi demonstra seriozitatea, au încercat să ofere potenţialilor clienţi, extrem de puţini şi neîncrezători, locuinţe finalizate, şi nu doar produse de marketing.

Livrarea pe piaţă a locuinţelor înseamnă însă cheltuieli masive, chiar dacă, odată cu căderea preţurilor, au coborât şi costurile (mai ales cele cu materialele de construcţii). Ca urmare, dezvoltatorii rămaşi fără resurse s-au văzut nevoiţi să închidă prăvălia, unii pentru conservare, alţii definitiv.

Astfel, cel mai răsunător faliment rămâne cel al EFG, la fel de zgomotos ca şi anunţurile iniţiale ale companiei, care se lăuda cu un proiect