Păpuşile râd, se joacă sau plâng prin râsul, joaca ori plânsul actorului păpuşar. Fără el, sunt marionete amorfe.

Fiecare dintre noi a simţit măcar o dată în viaţă felul în care Marele Păpuşar trage sforile destinului şi creează povestea fiecăruia dintre noi.

Poate de astfel de sfori a fost vorba şi atunci când, în 1999, Nelu a abandonat studiile de inginerie foraj şi a luat cu brio examenul de actor păpuşar la teatrul Ciufulici din Ploieşti.

Noi, la rândul nostru, mânuim deseori sfori invizibile pentru a putea juca cu fruntea sus pe scena vieţii.

Dar, spre deosebire de un păpuşar, nu putem însufleţi lemnul. Mâinile lui, extrem de mobile, şi mişcările trupului transmit păpuşilor emoţii, gesturi şi stări. Într-un cuvânt, animaţie.

Nelu Neagoe se consideră un om care are norocul de a munci într-o oază de fericire, un loc unde, spre deosebire de lumea de afară, minciuna, răutatea sau egosimul sunt pedepsite: "Ai nişte responsabilităţi uriaşe faţă de copii. Ei trebuie să iasă de la spectacol mai buni decât au intrat şi cu nişte repere despre valorile morale şi sociale".

Publicul lui, format majoritar din prichindei de toate vârstele, îi aduce mari satisfacţii.

"Nu e uşor să lucrezi cu cei mici pentru că pe ei nu ai cum să-i păcăleşti, ei sunt foarte oneşti", spune Nelu. Tot datorită copiilor, foarte activi şi vorbăreţi în timpul spectacolului, Nelu şi colegii lui sunt nevoiţi să improvizeze, astfel că un spectacol se poate juca de fiecare dată altfel, în funcţie de reacţia sălii.

Pinocchio este favoritul

Ca un păpuşar adevărat, este foarte ataşat de Pinocchio, marioneta care a prins viaţă din iscuinţa maestrului Gepeto, iar acum şi din cea a lui Nelu.

"Este favoritul meu, poate şi pentru că am muncit foarte mult la el, inclusiv fizic, pentru că eşti nevoit să faci tot felul de giumbuşlucuri pe scenă. Mi-a plăcut