Brusc, am constientizat amploarea reusitei mele: am faurit un roman de zero cuvinte. De fapt, vroiam sa scriu un roman in doua, daca nu chiar in trei volume, caci erau foarte multe de povestit; si fiindca aveam un spor fantastic, in doua zile am scris la calculator deja primele 49 de pagini. Insa in acea clipa m-a cuprins un sentiment de indoiala. Incepusem sa meditez la sensul creatiei mele, ceea ce mi-a taiat in mod considerabil pofta de scris si am ajuns in final la concluzia ca ar fi de-a dreptul absurd sa scriu texte infinit de lungi, in contextul avalansei de informatii din zilele noastre. Cine mai are in ziua de azi timp sa citeasca? m-am intrebat. Graba si agitatia ne domina toate actiunile, stresul a pus stapinire pe noi, iar daca lucrurile stau intr-adevar asa, de ce nu m-as adapta, ca autor, cerintelor actuale? Dupa ce am ajuns cu framintarile mele in acest punct, dintr-o data mi s-a parut mult mai firesc sa reduc grosimea romanului la minimul absolut. Caci, in acest caz, mai putin inseamna de fapt cu mult mai mult; cu gindul la aceste reflectii, m-am apucat imediat de treaba. Mi-am redus textul atit de mult, incit in final n-a mai ramas nici un cuvint. Dupa ce mi-am terminat opera, m-am rezemat de spatar, am inspirat adinc si am inchis ochii. Brusc, am constientizat amploarea reusitei mele: am faurit un roman de zero cuvinte. Nu avea nici macar titlu, nu avea absolut nimic! Am realizat ceva genial, caci asa ceva nu s-a pomenit in toata istoria literaturii. Era de o originalitate desavirsita. Aveam emotii si in acelasi timp am rasuflat usurat, fiindca am avut revelatia ca ma aflam intr-o postura incredibil de fericita, in care nu mai trebuia sa caut indelung editura potrivita, nu mai aveam nevoie de ea. Un vis frumos pentru cei mai multi autori! Dar cel mai bun lucru la romanul meu de zero cuvinte este faptul ca nu trebuie citit, iar milioanele de oameni c