Rod al unei cercetari complexe - socio-istorice, literar-filosofice, psihologice, religioase - cartea Andreei Rasuceanu "Cele doua Mântulese" (Editura Vremea, 2009, vezi foto) constituie o sectiune verticala in viata cartierului bucurestean Mântuleasa, de pe la sfârsitul secolului XVII si pâna in secolul XX (cu accent pe secolele XVIII-XIX, perioada pentru care arhivele sunt mai generoase). Cele doua Mântulese pot fi, in egala masura, Stanca si Maria, ctitore ale Bisericii Mântuleasa, ridicata intre anii 1732-1734 (conform pisaniei) precum si cele doua fete ale zonei: cartierul, ca atare, si ipostaza lui mitica - asa cum reiese din diferite scrieri, indeosebi din opera lui Mircea Eliade - aceasta din urma fiind si perspectiva sub auspiciile careia se desfasoara cercetarea autoarei.
"Cea dintâi atestare a ulitei Mântuleasa - precizeaza Andreea Rasuceanu - se face in anul 1707. Pe atunci, curgea lina printre livezile de duzi si gradinile ce se-ntindeau pe pamânturile primite drept dota de Stanca Mântuleasa, facând parte dintr-un traseu mai lung si legând, ca si in zilele noastre, doua mari artere - Podul Vergului (Calea Calarasi) si Podul Târgului din Afara (Calea Mosilor). In zona locuiau negustori instariti si mestesugari, dar si boieri de rang mai mic, cum vor fi fost chiar ctitorii, familia Manta".
O precizare, pentru cititorul de azi, mai putin avizat: cuvântul mahala - provenit dintr-un termen arab (desemnând "parte de oras") prin turcescul mahalle - desemna, in româneste, la inceput, o parohie (o adunatura de case in jurul unei biserici). Mai târziu, inclusiv in prima parte a secolului XX, "mahala" insemna "cartier", fara amprenta peiorativa capatata in prezent. In ceea ce priveste zona Mântuleasa, in carte sunt descifrate semnele trecerii de la mahalaua medievala la habitatul cosmopolit de mai târziu. Dar, cum spuneam, in egala masura, autoarea d