Pasionat de ceramică şi sculptură, bărbatul este recunoscut şi apreciat peste graniţe pentru arta sa.

Pentru a studia la secţia Ceramică, a avut ambiţia de a susţine examenul la universitate cinci ani la rând, după ce încă din clasa a noua de liceu alesese să aprofundeze arta modelajului.

„În ’76 am terminat liceul şi am fost să vizităm universităţile din Cluj-Napoca şi Bucureşti, iar eu am ales să îmi continui studiile în Capitală. De cinci ori am dat la facultate până am reuşit. Îmi spusesem că voi susţine examenul de maximum opt ori, iar apoi voi renunţa”, a mărturisit hunedoreanul. Concurenţa era, la acea vreme, foarte mare: doar trei universităţi de arte în ţară şi numai şapte locuri la Bucureşti, vizate chiar şi 30 de candidaţi.

Azilant în nordul Bavariei

Descendent al unei vechi familii de italieni din Padova, şi cu un stră-străbunic care a fost primul vicar greco-catolic al Ţării Haţegului, dar având şi ascendenţi de origine germană, artistul a fost din copilărie fascinat de visul Occidentului, aşa că în 1990 a plecat în Germania, la invitaţia unei rude.

Prima destinaţie vestică a fost Karlsruhe, unde a avut şi prima expoziţie vernisată peste graniţe. Un an mai târziu avea să plece din nou, de această dată la Nürnberg, unde a primit statutul de azilant. „După vreo trei-patru zile alături de ceilalţi emigranţi, am fost repartizat în Kronach, o localitate în Bavaria, unde în scurt timp am devenit o mică vedetă locală. Spre deosebire de ceilalţi azilanţi, care se ocupau cu spargerile, eu – cum ştiam şi ceva germană de la bunica mea – am mers la prefectură şi mi-am prezentat portofoliul”, a spus Cristian Ianza. Au urmat zeci de expoziţii, printre care la Nürnberg, Rotterdam şi Kulmbach, hunedoreanul a predat cursuri la universitatea populară, a apărut în nenumărate articole în presa germană, dar a ratat şi şanşa vieţi