Ziarele din România, lovite de criză şi de boomul tehnologic, decredibilizate de moguli şi respinse de o populaţie care nu are tradiţia lecturii, se vor profesionaliza în zone de nişă. Sursa: Reuters

După dispariţia a trei cotidiene centrale cu tradiţie, „Cotidianul”, „Gardianul” şi „Ziua”, şi dezechilibrele de la „Jurnalul Naţional”, îndoielile cu privire la comportamentul atipic al pieţei româneşti de presă, griji care le-au dat bătăi de cap publisherilor şi până acum, au devenit şi mai acute.

Calitatea îndoielnică a conţinutului de presă, faptul că românii nu au o tradiţie în a consuma informaţie, criza economică ce-i împinge, printre altele, pe agenţii economici să-şi caute alte medii de comunicare, sau faptul că hârtia este pur şi simplu un suport depăşit în era internetului sau a revoluţiei 3D sunt posibile răspunsuri.

Cei 45 de ani în care presa a fost exclusiv un instrument de manipulare pentru regimul comunist ar fi o altă posibilă explicaţie pentru neîncrederea românilor într-un mediu care are pretenţia unei titulaturi precum „câinele de pază al democraţiei”.

Dacă unii ar fi tentaţi să deplângă soarta ziarelor de referinţă în raport cu mai uşurelele - şi tocmai de aceea mai căutatele – tabloide, această balanţă înclină spre una sau spre alta în funcţie de spaţiu: în ţări precum Marea Britanie, Germania, Austria, Elveţia, Cehia, Ungaria, Suedia dar şi România înving tabloidele, în timp ce populaţia din Franţa, Italia, Spania şi Rusia preferă ziarele de referinţă.

Cele din urmă fac „scoruri” onorabile în Europa, variind în jurul unui tiraj mediu de 400.000 de exemplare, în timp ce în România abia dacă reuşesc să treacă de 40.000, urcând spre 100.000 doar cele stimulate artificial prin strategii de marketing.

Nici tabloidele româneşti nu ating tiraje de cel puţin un milion, aşa cum