Câteva dintre problemele dezbătute în nr. 939 şi 940 (2009) ale revistei LE GENERALISTE sunt de mare interes. „Să te omori la locul de muncă“. Faptele sunt relatate de dr. Michel Muller – este vorba nu numai de sinuciderile de la France Telecom (124 de cazuri la cca 100.000 de salariaţi, într-un an şi jumătate), ci şi de la Uzinele Peugeot şi Renault. (...)
Situaţia nu caracterizează doar Franţa, ci tinde să devină un fenomen – din păcate prea puţin studiat – afectând în ultimii 12 ani ţările europene. Se remarcă totuşi că nu este vorba despre un „context de depresie şi de dificultăţi ale Publicitate vieţii“, mai frecvent la adolescenţi şi la bătrâni, cu asocierea unor „situaţii de viaţă – singurătate, doliu, despărţire, şomaj…“, ci despre oameni ataşaţi locului de muncă şi familiei, sănătoşi şi echilibraţi, astfel încât gestul suicidar apare observatorului şi celor apropiaţi „o adevărată lovitură de trăsnet pe cer senin, pe care, aparent, nimic nu-l lăsa de prevăzut“. Explicaţia pare a fi aceea a unei „crize de recunoaştere între angajat şi întreprindere“, declanşată de „un eveniment resimţit ca o «dizgraţie» (deplasare, nerecunoaşterea muncii îndeplinite, refuzul unei promovări…)“, când salariatul „se află singur în faţa rezolvării acestei probleme“. • Cauze: noile metode de management aplicate progresiv, de câteva decenii, promovând o „cultură a întreprinderii“, la care să adere angajaţii sau, după cum sintetizează sociologul Vincent de Gaulejac: „Esenţialul puterii manageriale este de a obţine adeziunea, identificarea, mobilizarea psihică, transformarea energiei libidinale în forţă de muncă, făcând din ele un amestec, într-un freudo-marxism un pic hipermodern“. (...) Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală. Câteva dintre problemele dezbătute în nr. 939 şi 940 (2009) ale revistei LE GENERALISTE sunt de mare interes. „Să te omori la
