Modificările climatice existente, tendinţele actuale interesează omenirea, problematica aferentă fiind prezentă în mai toate dezbaterile ultimilor ani. Preocuparea creşte, inducând o veritabilă nelinişte socială, culminând recent cu summitul naţiunilor (Copenhaga, 2009). Pe această temă, summitul şi-a propus discutarea eventualelor măsuri de prevenire. (...)

Ceea ce alimentează neliniştea socială, cu previzibile consecinţe pentru viitorul generaţiilor este şi sentimentul de culpabilitate al societăţii umane, care evoluează rapid, ignoră prudenţa necesară, consumă din ce în ce mai mult, dezvoltându-se haotic, ştergând graniţele grădinii planetare (cf. S. de la Rocque – FAO Roma şi J. A. Rioux, de la Facultatea de Medicină Montpelier – 2008). În decembrie 2007, a fost publicat raportul grupului interguvernamental de experţi (GIEC), recompensat cu Premiul Nobel pentru pace, care subliniază nevoia unei raţionalităţi în abordarea problematicii modificărilor climatice; se recunoaşte adevărul, după care sistemele fizice şi mecanismele implicate sunt complexe, se întrepătrund, ceea ce atrage atenţia asupra faptului că impactul modificărilor nu este uniform global, fiind diferit, după zone geografice, surprizele venind mai ales din dereglarea ritmului activităţilor socio-culturale etc. Aşa a apărut teama de influenţele periculoase ale modificărilor climatice, de diversele modalităţi care pot apărea în transmiterea patogenilor, de ignorarea unor aspecte epidemiologice particulare. Specialiştilor, şi nu numai, le revine obligaţia de a reflecta asupra istoriei naturale şi epidemiologiei bolilor, a modului cum epidemiologia actuală ar putea fi influenţată de condiţiile climatice; atât în cercetare, cât şi în investigaţiile de teren, epidemiologul este obligat să cunoască factorii care au rol în modificările climatice. În anul 2000, L. Hughes publică un material referit