Domnica Drumea a debutat in 2004 cu volumul Crize, un volum care, deşi a rămas in memoria afectivă a pasionaţilor de poezie, a avut parte de o receptare critică mai degrabă palidă.
In acest sens, este semnificativă coperta a patra a cărţii. Nici unul dintre cei trei semnatari ai recomandărilor nu reuşeşte să inchege un discurs analitic convingător, preferând in schimb să apeleze la tuşe empatice. Interesant este textul lui Bogdan-Alexandru Stănescu, axat pe imaginea (totodată livrescă şi cotidiană) a unor "romancero de după bloc". Formula o ridică inspirat pe Domnica Drumea deasupra incadrărilor destul de restrictive la care o predispunea apartenenţa ei iniţială la grupul fracturist al Generaţiei 2000 (alături de Marius Ianuş, Ionuţ Chiva, Ioana Băeţica, Cezar Nicolescu ş.a.)
Apariţia, astăzi, a volumului Not for sale* la o editură prestigioasă şi, mai ales, vizibilă poate fi o şansă pentru destinul literar al tinerei autoare. Cu atât mai mult cu cât vine la finele unui an prielnic pentru poezie. Ce s-a schimbat in mod substanţial in intervalul dintre Crize şi Not for sale? Suficient de multe. După doar cinci ani, Domnica Drumea nu mai păstrează din programul grupării decât tentaţia expresiei anticalofile, chiar şi (sau mai ales) când aceasta este complet halucinantă. Neglijenţa in raport cu stilul, cu ornamentaţia scriiturii sărea şi sare incă in ochi.
Deşi lipsită de trăsături definitorii explicite, poezia Domnicăi Drumea se remarcă printr-o voce inconfundabil feminină. In primul poem al volumului Not for sale - iată că nici astăzi textele cu rol de artă poetică nu au ieşit din circulaţie - această voce se intreabă "va fi o peşteră?/ un disneyland? un chinatown?/ m-am intrebat de ce i-aş spune not for sale şi cui ar/ trebui să-i dau / explicaţii". Puţin mai incolo, poeta roteşte ochii in jur şi adresează cititorului intrebări cu un aer abs
