In Muzeul National al Finlandei se pastreaza o coroana din metale si pietre pretioase, iar in pivnitele colectionarilor de vinuri un loc de cinste ocupa sticle exclusive de sampanie franceza, cumparate inca in 1918 pentru festivitati de incoronare. Toate acestea sunt dovezi ale tentativelor de a transforma Finlanda in monarhie. Istoria, insa, a decis altfel, iar puterea sefului statului s-a dovedit efemera. De la inceputul secolului XXI, tara a devenit scena unor conflicte permanente intre actualul presedinte Tarja Halonen si premierii sai, noteaza cotidianul rus Novaie Izvestia, citat de Agerpres.
Dupa ce Finlanda isi dobandise, in 1917, independenta, rege al 'tarii celor o mie de lacuri' trebuia sa devina fratele Kaiserului Wilhelm al Germaniei, printul Friedrich Karl de Hesse-Kassel, fiind ales de parlamentul finlandez la data de 9 octombrie 1918. Insa, pregatindu-se pentru plecarea spre Finlanda, Friedrich Karl a fost nevoit la scurt timp sa renunte la coroana si sa ramana acasa: Germania pierduse Primul Razboi Mondial si in tara incepuse revolutia.
Reusind sa depaseasca dezamagirea privind esuarea visului lor de a crea "un stat adevarat" cu un monarh in frunte, parintii natiunii finlandeze s-au adaptat repede noilor vremuri, iar locul regelui a fost ocupat de un presedinte cu imputerniciri cu adevarat monarhice. Punctul culminant al puterii prezidentiale din Finlanda este considerata epoca fostului mare prieten al URSS, Urho Kaleva Kekkonen, care nu doar decidea politica externa a statului, dar mai si dirija afacerile interne ale tarii, o eparhie legala a parlamentului si guvernului.
Prima lovitura serioasa asupra puterii prezidentiale a fost data la 1 martie 2000, cand Finlanda a adoptat noua Constitutie, ce transfera premierului multe dintre imputernicirile presedintelui. Desigur, presedintele ramanea seful principal, insa de
