Optimismul exagerat, gradul de îndatorare ridicat şi restructurarea tardivă au dus la intrarea în insolvenţă a unui business care promitea

Cu câteva zile înainte de Crăciun, Jiri Rizek (53 de ani) termina de renovat casa din Praga. S-a întors acasă în septembrie anul trecut, după ce a fost îndepărtat de noii acţionari majoritari ai Flamingo, familia Adamescu, de la conducerea lanţului de electro-retail. Între 2006 şi finele lui 2008, vânzările crescuseră de la 132 de milioane de euro la 202 milioane de euro, iar suprafaţa netă de vânzare a magazinelor se extinsese de la 45.000 de metri pătraţi până la 59.000 de metri pătraţi.

A simţit, însă, şi ce înseamnă trecerea de la extaz la agonie. După ce în perioada 2006-2008 Flamingo şi-a dublat cifra de afaceri de la un an la altul, în primele nouă luni din 2009 grupul a trecut pe pierdere, raportând un minus de 35,4 milioane de lei, de zece ori mai mare decât în aceeaşi perioadă a anului anterior. Mai mult, pe 10 decembrie 2009, Tribunalul Bucureşti accepta intrarea în insolvenţă a Flamingo International. Ce a cauzat o cădere atât de bruscă?

Departe de zarva din Bucureşti, într-o Cehie în care scăderea comerţului cu produse IT&C a fost anul trecut de doar 9%, (faţă de 42% în România, potrivit unui raport GFK), Jiri Rizek îşi ia răgazul să se gândească unde a greşit. Şi o recunoaşte deschis: s-a lăsat ghidat de optimismul aproape copilăresc al mediului de afaceri din România şi a construit prea târziu un plan de restructurare care trebuia să combată efectele crizei.

Când Rizek a preluat conducerea companiei, aceasta era în plin proces de expansiune. Flamingo cumpărase lanţul Flanco, iar misiunea noului CEO era aceea de a continua extinderea agresivă şi la scară mare prin magazine de 3.000 de metri pătraţi, după modelul Media Galaxy al rivalilor de la Altex.

Citiți articolul integral în numărul