Nu ştiu ce a fost în capul ministrului Finanţelor când a ales să-i facă imagine – lui şi ministerului – două personaje care n-au nicio legătură cu domeniul. E ca şi când un post comercial de televiziune, dornic să-şi crească audienţa, apelează la un ministru precum dl Vlădescu ca să prezinte buletinul meteo sau ştirile sportive.

N-am nimic cu domnii Gheorghe şi Bittman, şi cred chiar că pe ce ştiu ei să facă sunt suficient de buni. Dar să apelezi la Gheorghe ca să faci ministerul mai simpatic celor de pe care se iau cu japca pieile impozitelor, e ca şi cum ai turna gaz pe foc. Abia aştept să-l văd pe acesta, cu mutra lui antipatică şi cu stilu-i enervant, comunicând ultimele măsuri luate pentru a mai aduna câte ceva la buget. Sau pe Bittman, transmiţându-i lui Vlădescu doleanţele maselor de contribuabili, aflate pe la concertele pe care le dă prin ţară.

Ideea de a pune pe posturile care asigură P.R.-ul instituţiilor a unor personalităţi din diferite (alte) domenii nu e nouă. De regulă, se mizează pe charisma acestuia şi pe capacitatea lor de a transmite într-o manieră mai agreabilă semnalele publice ale instituţiilor respective. Dar e vorba, aici, de profesionişti în domeniul respectiv.

Ceea ce face însă dl Vlădescu este precum, la un concert de la Ateneu, îi inviţi să facă prezentarea pe Jean Paler sau tandemul Ţociu-Palade, mizând pe faptul că publicul scrobit, sătul de conformism, ar aprecia cu mai mult aplomb o simfonie de Beethoven în ambalajul neconvenţional oferit de saltimbancii de la căminul cultural.

N-am prea mari îndoieli că procedeul va face prozeliţi şi în curând conferinţele de presă ale ministerelor vor fi transformate în concerte de manele sau în emisiuni de divertisment. Nu e doar o lipsă de respect faţă de propria condiţie, a unor instituţii ale statului, dar şi o bătaie de joc la adresa unui popo