Un miliard de dolari incasari la nivel international in primele 17 zile de la lansare. Este cel mai spectaculos record - dar nu singurul - al filmului Avatar, primul lungmetraj de fictiune al lui James Cameron dupa Titanic.
Asadar, Avatar a obtinut, in SUA si Canada, 27 de milioane de dolari in prima zi de difuzare si 77.025.481 USD in primul sau weekend pe ecrane. La nivel international, filmul a câstigat 232.180.000 $ in primul weekend - plasându-se pe locul 9 din punctul de vedere al incasarilor in primele trei zile de rulare obtinute vreodata de o productie cinematografica si pe primul loc la categoria veniturilor obtinute, in aceeasi perioada, de un film care nu face parte dintr-o franciza.
In trei saptamâni de la lansare, datorita incasarilor pe plan mondial, Avatar a devenit al doilea film profitabil din istorie dupa Titanic.
Ce se afla, insa, in spatele acestor performante si recorduri carora, probabil, li se adauga altele, in vreun colt al lumii, chiar in clipa de fata? La fel ca in Titanic, Cameron ne livreaza un spectacol grandios, de dimensiuni capabile sa infrânga chiar retinerile celui mai sceptic spectator si sa acceseze, sustiunut, fondul sau emotional.
Daca regizorul a pornit insa, in filmul precedent, de la o tragedie reala, aici el face pasul total in teritoriul fanteziei si ne invita sa ne lasam subjugati de vraja alaturi de el. Pentru ca, in fond, Avatar este verificarea disponibilitatii noastre de-a ne (mai) lasa captivati in fata unui basm. Pâna la urma, Cameron - care visa din copilarie la un asemenea film si isi umplea caietele de scoala cu desene ale eroilor sai - si toata echipa filmului, care a depus eforturi uriase sa creeze lumea magica de pe Pandora (50 de ore de munca necesare crearii fiecarui cadru), au reusit performanta de-a ne prezenta un univers uluitor si de-a ne transporta fara efort in el. Nici nu
