Cea mai mare investiţie de mediu din sud-estul Europei, staţia de epurare a apelor uzate de la Glina, ar putea fi închisă imediat după inaugurarea programată în iunie 2010, din cauza nerespectării normelor de mediu. Sursa: EVZSursa: EVZSursa: Dollores Benezic

1 /.

Staţia este construită din credite şi fonduri ISPA, şi ar trebui să epureze apele rezultate din canalizarea Capitalei şi a câtorva localităţi limitrofe.

În urma epurării, însă, staţia va produce zilnic în jur de 400 de tone de nămol scos din apă, reziduu ce nu poate fi, conform legislaţiei de mediu, nici transportat, nici depozitat dacă nu e uscat sau cel puţin deshidratat.

Din această cauză, comisarul Gărzii de Mediu, Silvian Ionescu, a declarat pentru EVZ că va închide staţia imediat după inaugurare, până când primăria va găsi o soluţie de gestionare a nămolului.

După ce iniţial au negat informaţia, responsabilii din Primăria Capitalei care supraveghează investiţia au recunoscut în cele din urmă că există o problemă cu nămolul, dar susţin că ea va fi rezolvată “cumva” până la inaugurare. Deocamdată, însă, nu există niciun scenariu făcut pentru tonele de nămol ce vor rezulta zilnic din epurarea apelor, numai “studierea” problemei de către un colectiv de specialiştii s-ar întinde pe următoarele şase luni. Construcţia staţiei costă peste 100 de milioane de euro.

Proiectare şi investiţie europeană, rezultat românesc

Bucureştiul nu a avut niciodată o staţie de epurare a apelor uzate. Toată canalizarea Capitalei s-a deversat mereu în Dâmboviţa care a dus-o astfel în Argeş, în Dunăre şi apoi în mare. La mijlocul anilor ’80 Ceauşescu a dorit să construiască o staţie de epurare, dar n-a reuşit s-o finalizeze până în 1989.

În urma lui au rămas, pe cele o sută de hectare alocate la ieşirea din Bucureşti, câteva bazine uria