Istoria secreta a Uniunii Europene VII In paralel, se pune la cale "Planul Genscher-Colombo"(dupa numele ministrilor de Externe german, Hans-Dietrich Genscher si italian, Emilio Colombo), mai diluat si mai putin indraznet decat cel al lui Spinelli (care avea si o componenta constitutionala deloc de neglijat). Beneficiind de suportul Partidului Popular European, acest Plan este prezentat, si el, in Parlamentul European, la 19 noiembrie 1981: "Cerem o revigorare a integrarii europene, dorim ca institutiile sa fie intarite si procesele de luare a deciziilor ameliorate, si mai vrem sa incurajam si sa extindem intr-o mai mare masura procesul pragmatic prin care se realizeaza cooperarea politica intre cele 10 tari ale noastre". "Planul Genscher-Colombo"a esuat dupa distribuirea sa in Consiliul European de la Londra (26-27 noiembrie 1981), fiind incorporat intr-o formala, dar nesemnificativa "Declaratie Solemna despre Uniunea Europeana", prezentata la Consiliul European de la Stuttgart (17-19 iunie 1983), prin care: "sefii de stat sau de guvern, pe baza constiintei unui destin comun si a dorintei de a afirma identitatea europeana, isi confirma angajamentul de a merge inainte spre o uniune tot mai stransa intre popoarele si statele membre ale Comunitatii Europene". In schimb, Parlamentul European decide, la 6 iulie 1983, sa confere "Comitetului pentru Afaceri Institutionale"(dirijat de Spinelli) nu doar sarcina de a amenda tratatele europene in vigoare, ci de a realiza un document nou - "Proiectul de Tratat pentru Instituirea unei Uniuni Europene", care avea sa fie aprobat de Legislativul comunitar la 14 februarie 1984, cu o larga majoritate de voturi. Ratificarea de catre tarile membre ridica, insa, probleme, asa ca, dupa 2 ani de negocieri, a fost preferat un acord mai putin ambitios (cel putin in aparenta), "Actul Unic European", semnat la Luxemburg (17 februarie 1