- Diverse - nr. 461 / 16 Ianuarie, 2010 Iata o intrebare pe care a adresat-o un tanar jurnalist unui dascal de limba si literatura romana. Nu cunosc raspunsul care a fost dat unei astfel de intrebari, care, atunci cand vine din parte unui tanar, mai poate fi inteleasa ca inocenta, dar cand vine din parte cuiva care se vrea purtator de opinie, atunci, sigur, apar serioase semne de intrebare legate de profesionalismul pretinsului gazetar. L-as fi intrebat pe acest gazetar daca s-a rugat cu o seara inainte, si daca da, de ce se mai roaga, doar s-a rugat o data, nu mai e nevoie sa repete rugaciunea! De fapt, oficial, il omagiem pe Eminescu in doua momente de calendar _ 15 ianuarie si 15 iunie. I se poate parea cuiva ca e cam mult pentru ceea ce filosoful numea "omul deplin al culturii romane" sau "poetul nepereche"? Poate crede cineva ca Eminescu are nevoie de omagiile noastre? Oare nu noi avem nevoie de binecuvantarea lui?! Nu noi ar trebui sa ne declaram privilegiati ca avem in cultura romana un astfel de carturar? De fapt, poate ca n-ar trebui sa-l omagiem doar de doua ori pe an, ci sa-l omagiem noi, in fiecare zi, nu "slavindu-l de neinteles, ci sarutandu-i versul", cum ar spune Nichita Stanescu. Iar omagiul suprem care poate sa-i fie adus lui Eminescu este sa fie citit, sa nu ajunga sa fie mai mult citat decat citit. Pentru ca multi exclama: "Da, Eminescu e Luceafarul poeziei romanesti, e cel mai mare poet al tuturor timpurilor", dar nu-si amintesc cand l-au citit ultima data, iar lecturile din anii de scoala sunt o amintire. De-abia pot sa spuna cateva ceva din Eminescu, dintr-o romanta pe versuri eminesciene. Fiecare varsta il citeste si il descopera altfel pe Eminescu, el trebuie citit si recitit nu doar ca poet, ci si ca prozator, dramaturg, gazetar. El inca mai poate fi nu doar profesorul nostru bun de literatura, ci si profesorul nostru bun de viata. No