În prag de centenar (în 2011, se vor împlini 100 de ani de la naşterea dramaturgului Tennessee Williams) s-a lansat şi volumul autobiografic, „Memorii ale unui bătrân crocodil”, tradus de Antoaneta Ralian pentru Editura Minerva.

„Uneori la spectacolele lui Tennessee Williams atmosfera era tulburată de un chicotit strident, ca de hienă. Spectatorii se întrebau jenaţi cine-o fi nebunul din fundul sălii, iar actorii se uitau unul la altul: E Tenn în sală! Lumea, aşa cum o vedea Tennessee Williams în 1982, era agresivă, indiferentă, plină de lăcomie şi cruzime, pornită pe calea autoanihilării, într-o economie slăbită de o inflaţie galopantă. Nu vă sună familiar?”, se întreabă regizorul Florin Fătulescu, care a montat, în premieră europeană, la Teatrul Mic, spectacolul „Doamna noastră din Pascagoula”, cu Valeria Seciu, în rol principal.

Ioana Ieronim alături de regizor a tradus pentru prima dată în limba română, sub acest titlu, „Doamna noastră din Pascagoula”, una dintre ultimele piese ale dramaturgului, „A House Not Meant to Stand”, scrisă în 1982, cu un an înainte de moartea sa.

În prag de centenar (în 2011, se vor împlini 100 de ani de la naşterea dramaturgului) s-a lansat şi volumul autobiografic, „Memorii ale unui bătrân crocodil”, tradus de Antoaneta Ralian pentru Editura Minerva. Unul dintre cei mai importanti dramaturgi ai se co lului al XXlea, Tennessee Williams, care a câştigat de două ori Premiul Pulitzer pentru „Un tramvai numit dorinţă” (1947) şi „Pisica pe acoperişul fierbinte” (1955), apare, în carte, ca o persoană contorsionată de angoase şi de vicii, nu-şi ascunde homosexualitatea şi nici nu edulcorează povestea tumultuoasă a vieţii sale.

De ce memoriile unui bătrân crocodil? Autorul spune pe acelaşi ton frust, cu care ne-a obişnuit şi în piesele sale, că a fost sfătuit la un moment dat de cardiologul să