În timp ce Dan Diaconescu era în genunchi (aşa cum stă tot timpul îngrijitorul „pubelei poporului”, indiferent că la pupitru se află Traian Băsescu, Elena Udrea sau un personaj obscur mânat de vreun interes să apară acolo), Ioan Becali a mototolit „Evenimentul zilei”.

Totodată, i-a insultat pe ziariştii care au fost, sunt sau vor fi vreodată la Departamentul Sport al publicaţiei cu o incontestabilă influenţă în societatea românească postdecembristă, pretinzând că acest ziar îl toacă de două decenii.

Deşi nu ne temem că publicul EVZ l-ar fi urmărit cu sufletul la gură pe cel care ieri era bişniţar în faţa Cinematografului Patria, pentru ca azi să râdă măgulit când integrul Diaconescu îl compară cu Robert De Niro, credem că se cuvin câteva explicaţii. De fapt, ajunge una singură: de la apariţia impresarului în spaţiul public, acesta s-a bucurat, în general, de o presă favorabilă, ceea ce la „Evenimentul zilei” s-a întâmplat o singură dată - un accident care a durat câteva luni, în urma unui desant marca „Ziua” la conducerea Departamentului Sport EVZ.

În rest, de aproape 18 ani încoace, ne-am mărginit să consemnăm, obiectiv, apariţiile sale publice. N-am putut şi n-am vrut să trecem sub tăcere nici când ne ameninţa că ne „face” de la brâu în jos, nici când scuipa alt ziarist într-un studiou TV, nici când era cercetat pentru posibile fapte penale.

E drept, n-am scris niciodată cu simpatie despre fraţii Becali sau vărul lor Gigi. N-am simţit niciodată nevoia de a-l cauţiona pe I. Becali când declaraţiile sale erau, în alte părţi, fie ignorate, fie justificate. Ne-am asumat această atitudine - pe parcursul a generaţii întregi perindate la „Sport”, un departament care avea să dea, în timp, redactori-şefi la măcar patru ziare importante - chiar cu riscul de a pierde conţinut reclamat de interesul public. În schimb, am câşti