Şi pe mine, ca şi pe domnul Fumurescu, m-a nedumerit de ce a fost folosită expresia “Invidia e bună” pe post de CAPTCHA, pentru a putea intra şi posta la comentarii, pe Voxpublica. De ce nu “ursuleţii de pluş sunt pufoşi” sau “cerul e albastru vara”. OK, am dat o căutare pe net şi se pare că este sloganul siteului money.ro din trust. Ca şi cea cu respectul şi cea cu pianele, expresia face parte din “tezaurul” Realitatea-Caţavencu.
Dar nu m-am putut opri să mă gândesc dacă e chiar bună invidia. OK, înţeleg ce au vrut să spună: dacă eşti invidios pe cineva vei munci mai mult ca să ai ce are respectivul, obiectul sau statutul pentru care îl invidiezi. Probabil că oricine a simţit măcar o dată în viaţă invidie, măcar în copilărie, când n-avea jucăria de care părinţii colegului făcuseră rost prin pile şi relaţii, sau “de la pachet”. Dar, cu vârsta, părerea mea personală e că ar trebui să încercăm să ne vindecăm de invidie, altfel vom rămâne schilozi sufleteşte. Să învăţăm să preţuim ceea ce avem şi să nu ne mai uităm cu jind peste gard. Ca motor mobilizator e mai bună ambiţia, decât invidia. Gândiţi-vă dacă vreodată aţi surprins o privire invidioasă uitându-se la voi: nu e confortabil nici măcar să fii invidiat, darămite invidios. Nu, invidia nu e bună.
Dacă acest cuvânt, “invidie”, sună cât de cât frecventabil, e suficient să te uiţi în dicţionarul de sinonime ca să te dumireşti ce putreziciune ascunde, de fapt:
INVÍDIE s. ciudă, gelozie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg., în Bucov.) băsău, (înv. și reg.) măraz, scârbă, (reg.) pildă, zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dâcă, (Ban. și Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, râvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (Îl roade ~; simte o ~ nestăpânită față de…)
