Regizorul a montat zeci de piese în toată Moldova, prin care a încercat să atragă atenţia spectatorilor asupra lucrurilor importante: iubirea şi evoluţia.

Regizorul Ovidiu Lazăr a intrat val-vârtej în lumea teatrului ieşean în anul 1986, când încă era student la Universitatea Naţională de Artă şi Cinematografie (IATC) „Ion Luca Caragiale“ din Bucureşti. „A fost o complicitate stranie între Cătălina Buzoianu, care mi-a fost profesor la IATC, Teofil Vâlcu şi Radu Iacoban, directorul Naţionalului ieşean pe atunci, care m-au luat pe sus, m-au băgat în maşină, mi-au luat bagajele şi m-au adus la Iaşi“, povesteşte Ovidiu Lazăr.

„Obsesia existenţei mele este Cehov“

Prima piesă montată în 1987 la Teatrul „Alecsandri“ - „Ivanov“, de Cehov, a rămas unul din spectacolele la care ţine foarte mult. „Sunt legat de «Ivanov», «Proştii sub clar de lună» şi «Negustorul de timp». Totuşi, mă forţez să uit piesele fiindcă încerc să fiu mereu altfel, să nu fiu unitar, să nu am un stil anume“, adaugă regizorul. Misiunea teatrului este să-i facă pe oameni să se întoarcă spre ei înşişi, consideră ieşeanul. Astfel, majoritatea spectacolelor sale îndeamnă la meditaţie. „Obsesia existenţei mele este Cehov. Mă simt pe deplin consonant cu lumea lui, care este mereu actuală“, spune regizorul.

Spectacolele care l-au atras către teatru le-a văzut în tinereţe la Piatra Neamţ. „Unul dintre ele este «Peer Gynt», despre care am aflat târziu că a fost regizat de Cătălina Buzoianu. Şi «Slugă la doi stăpâni» şi «Dragonul», de Victor Ioan Frunză m-au influenţat în alegerea teatrului“, spune ieşeanul.

Profil

Născut: 7 februarie 1960, Bacău.

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinema-tografică din Bucureşti.

Familie: Este căsătorit, are doi copii.

Întrebări şi răspunsuri

Cum s-a simţit Matei Vişniec la „Negustorul de t