Bugetul minim pe care un fond îl poate plasa în imobiliare aduce câştiguri modeste. Investitorii revin cu picioarele pe pământ: în locul profitului întreit, acum aşteaptă venituri constante din chirii. Unde poţi investi, în 2010, 500.000 de euro cu speranţa că aceşti bani vor produce alţii, într-un interval de timp rezonabil? Suma este de obicei minimul bugetului pentru un fond de investiţii mic, care nu se poate hazarda în cheltuieli mai mari de zece milioane de euro.
Bugetul minim pe care un fond îl poate plasa în imobiliare aduce câştiguri modeste. Investitorii revin cu picioarele pe pământ: în locul profitului întreit, acum aşteaptă venituri constante din chirii.
Unde poţi investi, în 2010, 500.000 de euro cu speranţa că aceşti bani vor produce alţii, într-un interval de timp rezonabil? Suma este de obicei minimul bugetului pentru un fond de investiţii mic, care nu se poate hazarda în cheltuieli mai mari de zece milioane de euro.
„În cel mai bun caz, probabil, nu-i investeşti“, zâmbeşte analistul financiar Dan Ionaşcu. „De fapt, într-o piaţă în cădere, aştepţi ceea ce poate fi mai bun pentru tine personal, adică maximizarea profitului, prin achiziţionarea unui portofoliu cât mai generos la un preţ cât mai mic“, continuă acesta. Până la urmă, în acest moment au apărut doar câteva proprietăţi aflate la lichidare şi încă se vorbeşte de o piaţă normală pentru care preţurile de referinţă sunt, încă, date de tranzacţiile existente, deşi acestea sunt extrem de puţine. Aşadar, o variantă pentru investitori este aşteptarea momentului optim şi achiziţionarea la preţ redus a unor active cu potenţial, aparţinând companiilor aflate în dificultate şi executate de bănci sau alţi creditori.
Varianta rezidenţială
Un investitor care îşi permite poate achiziţiona cu 500.000 de euro, la preţurile actuale, nouă-zece apartamente vechi cu două camere,
