"E sarbatoare pe strada mea"
Saptamana trecuta, "Formula AS" a implinit 900 de numere. Noua sute de saptamani de cand n-a lipsit niciodata de la intalnirea cu cititorii. Neinsemnate, in comparatie cu eternitatea, cele doua decenii de presa inseamna pentru realizatorii revistei, enorm. Motiv de bucurie si sarbatoare, pe care le celebram prin cateva dedicatii adresate "Formulei AS" si cititorilor ei. Dumnezeu sa fie si de-acum inainte cu noi. La multi ani!
HORIA TURCANU
Fotogramele inimii
Sunt un pusti. Am parul lung, impletit intr-o coada, am blugii stramti si vesta din piele. Lumea e ca un mar din care musc cu lacomie. A trecut poate vreun an si ceva de la nebunia sangeroasa, dar superba, pe care unii o numesc revolutie. Am devenit reporter intr-un fel implacabil, ca si cum intreg universul s-ar fi aranjat singur sub forma unui tobogan abrupt, pe care eu sa alunec cu viteza ametitoare pentru a plonja in cea mai nebuneasca, cea mai interesanta, cea mai incredibila dintre lumile posibile, pe care am dorit-o in adancurile mele, dar pe care nu mi-o puteam imagina. Mult mai tarziu aveam sa descopar ca, daca privesc cu atentie, lumea este intotdeauna incredibila, ca Dumnezeu imagineaza intotdeauna istorii uluitoare, ca trebuie numai sa privesti intr-un anumit fel Creatia, pentru ca miracolul sa se dezvaluie.
Atunci insa nu stiam asta. Credeam, pur si simplu, ca sunt norocos sa traiesc intr-o asemenea tara, sa traiesc in direct istoria, chiar daca aceasta istorie era dureroasa. Era un privilegiu, o nebunie, un risc, o credinta fara cusur, o bucurie fara margini si fara obiect, o libertate enorma. Reportajul devenea pentru mine cea mai extraordinara profesie de pe planeta, pentru ca imi permitea sa traiesc realitatea la intensitate enorma. Ieseau atunci la suprafata povestile ascunse ale comunismului, strazile erau cutremurate de
