Turişti din toată lumea vin în România pentru a practica helischiul, sport pentru care plătesc 1.200 de euro ora de zbor. Cei cu buget mai mic se limitează la a se da pe schiuri cu zmeul. Schiorii experimentaţi au trecut la nivelul următor în materie de pârtii: coborâri din vârful muntelui, pe zăpadă neatinsă şi zbor în viteză, agătaţi de paraşute.

Snowkitingul este un sport puţin cunoscut în România. Se practică cu ajutorul kite-ului (un fel de zmeu) şi atrage mii de amatori în ţările occidentale. La noi, însă, sunt puţini cei care au auzit măcar de acest sport. Un braşovean împătimit al zborului a făcut din acest sport extrem o pasiune şi chiar a renunţat la parapantism.

Mai citiţi şi:

Se schiază, din nou, la munte

Schi în miez de noapte în creierii Munţilor Făgăraş (VIDEO)

„Kite este cuvântul care, în engleză, înseamnă zmeu. De aici, kitingul este sportul care utilizează un zmeu pentru a tracta o persoană care foloseşte un anumit mijloc de locomoţie, indiferent că se deplasează pe zăpadă, pe gheaţă sau pe apă. La snowkiting, sportivul foloseşte schiurile sau snowboardul. Vântul este cel care pune în mişcare kite-ul, cu o forţă de tracţiune destul de mare", a explicat Marian Bobe, profesor de snowkiting.

200 de euro, cursul de 12 ore

Braşoveanul a înfiinţat în 2008 chiar şi o şcoală de profil. Un curs de iniţiere durează patru zile, iar fiecare elev are parte de aproximativ 12 ore de explicaţii. Cursul costă 200 de euro de persoană şi elevul trebuie să se prezinte la lecţii costumat pentru schi sau snowboarding.

„Pentru ca un începător să se acomodeze cu mişcările este nevoie de un kite ceva mai lent. După ce sportivul capătă deprinderile poate să treacă la următoarea etapă şi să folosească un kite mai performant", este de părere Marian. Pentru cei care ajung pe Valea Prahovei, Cota 2.000 este locul ideal