Desigur, vremurile s-au schimbat, omenirea a evoluat, locul tradiţionalelor felicitări cu chipul şăgalnic al Moşului a fost luat de puzderia de SMS-uri ce ne invadează telefoanele. Iar acum, când s-au risipit aroma sarmalelor şi parfumul cozonacilor, ne putem omorî timpul făcând recapitulări.
Câte mesaje am primit la sfârşitul anului trecut? De la cine? Câte dintre ele chiar ne-au fost adresate şi câte au nimerit la noi în virtutea „instinctului de turmă", trimise simultan tuturor „contactelor" din agenda expeditorului? Mesajele pe care le primim se împart în cam aceleaşi categorii, indiferent de cine suntem. Primele sunt cele expuse mai sus, cele recepţionate „la grămadă"! Ele au un text standard, fără nicio notă personală şi urează acelaşi lucru: sănătate, bucurii, împliniri şi tot „bla-bla"-ul de rigoare!
Aceste mesaje ne impresionează cam tot atâta cât s-a frământat şi autorul lor când le-a compus. Vin apoi mesajele ce ne sunt adresate în mod direct, de varii categorii: prieteni (mesaje sincere, care ne bucură), colegi de serviciu (mesaje colegiale), subalterni (mesaje înflăcărate, înălţătoare, ultrageneroase, al căror efect este programat să dureze strict cât durează şi funcţia pe care o deţinem!), şefi (mesaje, de regulă, inexistente!).
Mai există şi mesajele de la persoane de care n-am auzit niciodată. Greşelile sunt rezultatul depăşirii de către expeditor a limitei admise de alcool sau al bulibăşelii din firmele de telefonie mobilă. Le citim însă şi pe acestea, căci nu strică niciodată nişte sănătate şi bucurii în plus! În fine, dacă suntem născuţi sub o stea norocoasă, printre puzderia de mesaje îl întâlnim şi pe acela pe care l-am aşteptat tot anul!
Este mesajul de la persoana cea mai importantă din viaţa noastră, mesajul ce cântăreşte cât toate celelalte la un loc, care ne luminează sărbătorile şi ne dă puterea să înfruntăm toate fu
