Strânsura de roboţei din majoritatea parlamentară a Puterii a funcţionat cum fusese programată: Bugetul naţional şi cel al asigurărilor sociale au fost adoptate practic în varianta guvernamentală, amendamentele Opoziţiei, chiar şi cele acceptate de comisii sau vizând minime măsuri de protecţie socială, fiind de plano respinse în plen. În viziunea premierului Boc, această formă a Bugetului “marchează ieşirea României din criză”. Dacă explozia preţurilor la alimente şi la medicamente, concomitent cu scăderea brutală şi necompensată prin prevederi bugetare a puterii de cumpărare a populaţiei, dacă trimiterea în şomaj a încă 100.000 de bugetari (din Administraţie, Învăţământ, Asistenţă socială) plus cei din firmele private împinse fiscal la faliment şi altele asemenea înseamnă “ieşire din criză”, atunci avem un premier realist şi competent. Dacă nu, nu.

Un greţos act de laşitate l-a constituit refuzul înverşunat al parlamentarilor Puterii ca votul asupra punctului de pensie (să fie clar: acestea n-ar fi fost majorate, ci s-ar fi respectat valoarea de acum un an, dar nu s-a acceptat nici măcar indexarea cu inflaţia?) să fie nominal. Năvălind în sală de pe holuri sau de la bufet, pedeliştii şi aliaţii lor s-au opus disperaţi să-şi asume nominal, fiecare senator şi deputat, votul negativ. Au preferat ca strivirea în foame şi în boală a celei mai defavorizate categorii sociale să o facă anonim, printr-un vot de haită cu colţi, dar care evită să rămână cu nume şi prenume în memoria amărâţilor jupuiţi. Apoi s-au pupat şi au plecat grabnic în vacanţă. Oribilă atitudine, vădind lipsă de răspundere, de curaj şi de coloană vertebrală.