Stă să ningă. Şi oare, la zăpadă, ce merge, un vin alb sau unul roşu? Oricum, Cezar Ioan de propune, de data asta, unul alb, de excepţie:
Ay-ay-ayy, Segarcea!
Aseară am băut unul dintre cele mai bune vinuri albe seci româneşti din ultimul an, după părerea mea. E vorba de un Pinot Gris de 12.5% vol alc, de la Domeniul Coroanei Segarcea. Nici pe etichetă, nici pe contraetichetă nu e scris (sau n-am văzut eu, tocmai din cauză că mi-a plăcut aşa de mult) vreun an de recoltă, aşa că supoziţia mea ar fi că este un amestec de Pinot Gris-uri din ani diferiţi. Dar poate mă înşel. M-am străduit măcar să descifrez pe contraetichetă data îmbutelierii: 14.08.09.
Prima dată, mi-a atras atenţia nasul: la început se simte aromă de ananas, iar la vreo 2 minute apare mirosul de pară galbenă, coaptă şi zemoasă, care nu mai dispare (şi foarte bine face, dacă mă întrebaţi pe mine!). În gură, acest Pinot Gris s-a dovedit chiar mai frumos decât la mirosit (ceea ce nu se întâmplă des cu vinuri albe româneşti, din păcate): vinul are o structură fermă şi un parcurs susţinut, bine echilibrat, fără vreo nuanţă care să deranjeze. Mi-a lăsat senzaţia unui corp plin pentru un vin alb, iar nuanţa curată de pară coaptă rămâne evidentă, plăcută şi răcoritoare, indiferent cât te-ai juca plimbând vinul prin toate regiunile gurii. După înghiţire, am simţit aceeaşi senzaţie de răcoreală satisfacătoare, precum şi o uşoară notă de cremene, foarte agreabilă. Nimic strident, totul armonios şi bine lucrat la acest Pinot Gris care are şi vigoare şi armonie. Poate nu întâmplător acest producător a fost desemnat “Crama anului 2009″ de Vinul.Ro, pe baza mediei obţinute de vinurile de-aici în degustările de peste an.
Nu vă grăbiţi să daţi năvală în supermarket după el, este destinat numai magazinelor specializate şi restaurantelor (diferenţa vizibilă este că gama Domeniul Coroanei pentru
