- Cultural - nr. 461 / 16 Ianuarie, 2010 Salonul artistic de iarna este, in fond, rezultatul activitatii artistice dintr-un an, presupunand ca fiecare ofera ceea ce-l reprezinta cel mai bine, inchegandu-se astfel o viziune panoramica asupra imaginii vietii artistice muresene, propunand o sinteza convingatoare a creatiei artistice pe un spatiu anume si intr-un timp dat. Aflat la final, el a demonstrat si de aceasta data, prin numarul de vizitatori care s-au delectat coloristic, apetenta publicului pentru acest domeniu al culturii. Salonul prezent nu trebuie privit neaparat sub aspectul innoirilor spectaculoase, ci sub aspectul consistentei, al seriozitatii si al consecventei artistilor cu ei insisi. Pentru ca foarte multi artisti se perpetueaza de la un an la altul, exista elemente de inovatie, dar, in ansamblu, lucrurile sunt calme, structura este constituita, iar imaginea pe care o lanseaza acest tip de etalare este una mai degraba de consistenta, de temeinicie si de competenta. Si din acest punct de vedere, se resimte din plin, si de data aceasta, absenta regretabila a unor peneluri viguroase, de anvergura, a unor "voci" patrunzatoare, care ar fi intregit imaginea acestui fenomen. Bineinteles ca o lucrare, doua nu sunt suficiente pentru a-l defini pe artist, pentru a-i ilustra gestul specific. Salonul artistilor mureseni este si el o viziune de ansamblu care se cere completata, pentru ochiul specialistului, cu vizitarea necesara a atelierelor. Caracterul eterogen al expozantilor si dorinta de a crea o infatisare cat de cat unitara in diversitate au determinat orientarea discursului expozitional pe directii largi, aparent antitetice: recognoscibilul figurativ si nemarturisitul abstract sau confortabilul clasic si frapantul modern. Surprinzator, acestea convietuiesc, chiar implinindu-se reciproc. Cautarile sunt astfel, evident, amplu ramificate si in ceea ce pri