Bacteriile care atacă dinţii pot fi transmise prin salivă, însă stomatologii susţin că afecţiunile pot fi prevenite.
Cariile dentare reprezintă principalele cauze de pierdere a dinţilor, explică specialiştii din cadrul American Dental Association (ADA). Mediul acid din cavitatea bucală demineralizează smalţul dentar şi favorizează astfel apariţia cariilor.
O peliculă clară, aderentă, numită placă dentară bacteriană se formează pe dinţi şi pe gingii, iar acţiunea nocivă a acizilor generaţi de bacterii apare de regulă la 20-30 de minute după mese. Cu cât alimentele dulci rămân mai mult timp pe dinţi, cu atât bacteriile produc mai mulţi acizi. Acizii produşi de aceste bacterii atacă la rândul lor smalţul dinţilor (stratul mineral al dintelui). Dintele are un strat exterior (smalţ), unul mijlociu (dentina), iar în centru se găseşte pulpa dentară. Cu cât mai multe straturi sunt afectate de carie, cu atât daunele sunt mai importante.
Caria se formează atunci când capacitatea de apărare a dintelui este depăşită de „atacul" acizilor. Apariţia cariei este determinată atât de structura dintelui, dar şi de dificultatea curăţării şi autocurăţării (prin masticaţie şi flux salivar) acestor suprafeţe.
Lanţul slăbiciunilor
Netratată în timp util, caria creşte în dimensiuni şi se apropie de pulpa dentară şi de nerv. Odată afectat nervul, încep să apară dureri la alimente sau băuturi dulci, rece sau cald. Caria poate să reţină resturi de mâncare, care cresc aciditatea în zonă, ceea ce agravează şi mai mult progresia cariei.
Apare şi mirosul neplăcut al gurii (halenă). Netratată, caria duce la infecţia pulpei dentare, la apariţia unui abces dentar, care se caracterizează prin durere, umflarea zonei şi a ganglionilor loco-regionali, febră şi stare de rău general. Cariile se localizează cel mai frecvent pe suprafeţele care vin în contact cu dinţii veci
