De-a lungul anilor, am cumpărat la întîmplare, după cum am găsit, cărţile marelui Will.
Primesc şi eu de Crăciun, ca tot omul cît de cît important în Republica noastră, cadouri.
La mai toate am desluşit în ultimul timp două note caracteristice, ivite din dinamica vremurilor:
1) Prioritatea acordată mîncării şi băuturii.
2) Standardizarea.
Cadourile nu mai sunt, ca altădată, produsul mîinilor proprii ale trimiţătorilor. Ca şi mesajele de urări de bine, ele sunt alcătuite de firme specializate, cărora persoana, în general cu bani, le-a comandat un număr de cadouri stas, potrivit unei liste.
Puse de regulă într-un coş, ele înseamnă cozonaci, dulciuri, cîrnaţi şi sticle de vin. Între cadourile primite de subsemnatul la finele anului trecut, cel de la Răzvan Cornăţeanu, în numele Trustului Adevărul, face o figură aparte.
Ştiind că merg la Biblioteca Academiei şi, sigur fiind că acolo citesc, Răzvan Cornăţeanu s-a gîndit că mult mai mult îmi va folosi o carte decît un metru de cîrnat. Drept pentru care, de Sărbători, mi-a făcut cadou ediţia de lux a operei lui Shakespeare, una dintre cele mai semnificative iniţiative ale Trustului, sub semnul culturalizării poporului român.
Sincer să fiu, n-am prea crezut în iniţiativa Trustului Adevărul, de a scoate ediţii de lux din marii autori. Mi s-a părut destinată îndeosebi îmbogăţiţilor tranziţiei, încercaţi mai nou de toana de a avea o bibliotecă de lux, după ce au avut de toate: maşini scumpe, amante ieftine şi televiziuni pe post de bideuri.
Cele cincisprezece volume, cîte însumează ediţia bilingvă Shakespeare, m-au convins că greşeam. O astfel de iniţiativă serveşte şi interesele celor pentru care biblioteca de acasă e un instrument de lucru sau, mai precis, o magazie cu instrumente de lucru.
După Revoluţie, au lipsit, din motive lesne de înţeles, iniţiativele de public