Doru Radosav, preşedintele Centrului Raţiu pentru Democraţie , este de părere că nu există mari şanse să apară o nouă personalitate politică de factura lui Ion Raţiu.
Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul de Seară”, directorul Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca, Doru Radosav, care este şi preşedintele Centrului Raţiu pentru Democraţie, vorbeşte despre ceea ce a însemnat Ion Raţiu pentru viaţa politică românească şi despre moştenirea politică a a acestuia.
Să ne imaginăm că Ion Raţiu ar fi câştigat alegerile prezidenţiale din anul 1990. Cum ar fi arătat România astăzi?
Cu eforturi şi multe opinteli s-ar fi grăbit cu 10-15 ani, evoluţia spre Occident. Raţiu făcuse o analiză extrem de bine documentată şi o diagramă de mare forţă din punct de vedere economic, social şi politic. Economia românească era deasupra sau comparabilă cu cele din Cehia sau Polonia. Din punctul de vedere al prestigiului, Raţiu avea prieteni extrem de influenţi, de calibrul foştilor preşedinţi, premieri sau senatori americani şi britanici, Jimmy Carter, Bob Dole, Margaret Thatcher.
Ce a reuşit totuşi să realizeze, în ciuda marginalizării chiar în propriul partid?
A fost un model politic eminamente democratic, reuşind să realizeze un dialog între forţele politice. Iar apoi a reuşit să realizeze un stil nou de a face politică, prin acea frază simplă, „votaţi-mă pe mine!”. S-a mai remarcat prin atitudinea fermă faţă de mineri şi apărarea dreptului la opinie. „Mă voi bate până la sfârşitul vieţii, ca tu să ai dreptul să mă combaţi pe mine”, e o frază care a făcut carieră. Avea capacitatea de a comunica atât cu responsabili europeni, cât şi cu oamenii simpli. La sfaturile sale s-a înfiinţat Banca Transilvania, cu sprijinul unor bănci străine.
Ar putea exista un Ion Raţiu şi astăzi ?
Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Sunt şanse foarte mici să mai apară
