…Draga Dragos, coane -
Mai intai de toate, imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului. N-a fost vreun joc psihologic:) Explicatia e simpla. Le promisesem baietilor ca-i duc sambata la schi – si i-am dus. Imi cer mai apoi scuze si pentru ca nu ti-am trimis mai intai un email, pentru a verifica ce se intampla cu acele reclame de pe captcha (na, c-am mai invatat un cuvant – urat:). S-ar fi cuvenit, probabil. N-am facut-o, din trei motive, ca-n povesti: (1) nu stiam ca tu esti autorul ideii – am sperat pana-n ultima clipa ca e vreo initiativa stupida de marketing de care n-ai a da seama. Dar, dupa cum se vede, de ce ti-e frica, nu scapi. Mi-a fost frica de dezamagiri. Le-am avut. (2) oricum, nu era problema care sa ne priveasca direct – pe mine si/sau pe tine. Era o problema care privea in primul si-n primul rand cititorii/comentatorii voxpublica – publicul participant, asadar, de pe urma careia site-ul incaseaza sau nu reclama. Ei merita, am crezut, respect. Nu noi. Sa nu punem carul inaintea boilor – ce zici? (3) M-am grabit. Am fost intr-atat de iritat cand m-am surprins obligat sa scriu ineptia cu “invidia e buna” incat m-am apucat de scris din reflex. Stiu – scrisul “din reflex”, inainte de o indelunga si matura chibzuinta prezinta unele dezavantaje. Dar si unele avantaje. In plus, dupa mai bine de douazeci de ani de gazetarie, reflexele astea devin o a doua natura.
No, bun. Sper c-am lanurit problema absentei e-mailului.
Nu-l folosesc nici acum, din alte motive: (1) nu l-ai folosit nici tu (sic!:); (2) problema e, oricum, deja publica, si se cuvine limpezita cumva in ochii cititorilor/comentatorilor voxpublica; (3) ridicolul nu m-a ucis prima data (asta a durut), asa ca, nadajduiesc, nu ma va ucide nici a doua oara. [Dupa debarcarea din Normandia, un caporal si-un ofiter coboara din nou spre plaja. "Sir!", striga disperat caporalul catre ofit
