De cînd era premier Adrian Năstase nu mai suporta Europa Liberă. Nu-i mai înghiţea nici pe cei de la BBC – unde avea ce avea cu Traian Ungureanu – dar pe noi era paraponisit rău. PSD-ul era tot mai puternic şi mass media din ţară îi făceau reclamă zilnic lui Năstase. Televiziunile şi radiourile cu el îşi începeau ştirile. Era nelipsit din pagina întîi a ziarelor şi cum guvernul dădea publicitate grasă şi presa scrisă îi era favorabilă. Singurul cotidian care îşi permitea să-l critice, uneori usturător, era Evenimentul zilei. Pedeapsa pe care o aplica Năstase Evenimentului era că îl tăiase de pe lista ziarelor care primeau publicitate de la stat.

Nimeni de la Europa Liberă n-avea ceva personal împotriva lui Adrian Năstase. Ceea ce ne intriga era că premierul vorbea cel puţin o dată pe săptămînă despre măsuri împotriva corupţiei, dar corupţii cărora li se făceau dosare erau tablagii din poliţie care primiseră găini ca să-i ierte de cercetări pe diverşi amărîţi, „naşi” de tren şi cîte un funcţionar public de ghişeu care luase ca „foloase necuvenite” un pachet de cafea şi o sută, două de mii.

Din cînd în cînd vuiau televiziunile fiindcă era sacrificat cîte un funcţionar de rangul trei de prin ministere sau nu ştiu ce doctor era dovedit că luase bani marcaţi cu substanţe fluorescente. Asta în timp ce oamenii de afaceri, mai ales cei străini, se plîngeau tot mai deschis că îi omoară corupţia şi ambasadorii la Bucureşti începuseră să declare în conferinţe de presă că România nu mişcă un deget împotriva marii corupţii.

Primul a fost ambasadorul american, Michael Guest, iar răspunsul lui Adrian Năstase a fost că sînt unii care umblă cu corupţia în gură şi vin să ne dea lecţii fără să le cerem. După Guest însă şi ambasadorul Marii Britanii a vorbit, oficial, despre corupţia din România, încît Adrian Năstase a dat-o pînă la urmă pe preocuparea guvernului p