Multe rele are România. Le ştiţi cu toţii foarte bine. Dar, umblând prin diferite colţuri ale lumii, acolo unde m-a trimis meseria, am constatat că avem şi noi ceva ce merită păstrat şi apreciat: un bun nivel al siguranţei personale şi o anumită lejeritate cu care societatea noastră este obişnuită să trateze lucrurile. La noi, totul se poate negocia. Totul are un preţ. O fi rău, dar e mai bine decât să porţi mereu războaie.
Veţi spune că e puţin lucru. Dar veţi înceta imediat să mai spuneţi asta dacă veţi vedea dispozitivele de securitate cu care se deplasează oamenii de afaceri de vârf din ţara vecină, Bulgaria. Un „mogul" de la Sofia este însoţit de gărzi pretoriene, mai ceva decâr şeful statului. Când i-am spus unei colege jurnaliste din Bulgaria că, la noi, îi poţi vedea pe bogaţii României la manifestări publice, la braţ doar cu soţiile lor, fără gărzi şi fără antemergători cu girogfaruri, veste antiglonţ şi arme automate, aproape că nu-i venea să creadă.
Are multe hibe România, dar nu am auzit de preşedinţi de bănci sau de firme, asasinaţi în plină stradă, precum în Rusia sau Bulgaria. Ca să nu mai vorbim de ziariştii care obişnuiesc să moară mult prea repede, pe la Moscova sau Kiev. Bucureştiul nu este nici Londra, nici Parisul. Îi ştim cu toţii problemele. Dar în cartierele capitalei României te simţi parcă mai în siguranţă decât în multe suburbii ale Parisului sau Bruxelles-ului. Credeţi-mă, în Piaţa Omonia din Atena, acolo unde am avut neinspiraţia de a-mi rezerva o cameră de hotel pentru trei zile, m-am simţit mai mult în nesiguranţă decât oriunde în Bucureşti. Iar Piaţa Omonia este situată la un sfert de oră de mers pe jos de marile monumente ale Atenei!
Am văzut, acum câteva zile, cum arată o casă de schimb valutar din Rio de Janeiro. Operatorii de la ghişeu, doi bărbaţi bine făcuţi, îţi luau valuta şi o trimiteau, imediat,
