Întâi a fost fotbalist. Apoi s-a apucat de afaceri. A candidat la Primăria Craiova şi a primit brevet de fermier. După câţiva ani, a renunţat la banii doldora pentru a experimenta meseria de taximetrist de Las Vegas. Cu geamantanul plin de experienţe capitaliste, s-a întors în final la afacerea începută în Craiova. Astăzi, la 41 de ani, Florin Dumitru, fostul portar al Universităţii şi patronul de la Rio, ştie exact care este reţeta succesului şi o spune, generos, şi craiovenilor.

Mingea a fost unica jucărie a copilăriei, începe să-şi spună povestea Florin Dumitru. Stă la una dintre mesele sobre şi elegante ale restaurantului său de pe Calea Bucureşti, afişând mina afaceristului de succes, dezinvolt şi satisfăcut. S-a născut într-o familie de sportivi. „Şi tata, şi unchiul au fost portari - unul la handbal, celălalt la fotbal“, spune patronul. „Aşa încât m-am plimbat pe stadioane de când m-am născut. Între jucătorii Craiovei am crescut - mama fiind pe vremea lui Nelu Oblemenco chelneriţă la Hotel Parc, acolo unde se strângeau zilnic toţi fotbaliştii“.

A stat în poartă pentru Universitatea

Comandă sever un frappe cu gheaţă şi o cafea. Ospătarii ne servesc prompt, în nici zece secunde. Soarbe mulţumit - ca o răsplată pentru angajaţi - şi continuă pe ton degajat.

Singura jucărie din copilăria sa a fost mingea. În timp, a adunat o colecţie de vreo 20. Nu şi-a dorit altceva nici măcar o dată. Nu a avut maşinuţe, bicicletă, soldăţei de plastic. „Mă culcam şi mă trezeam cu mingea în braţe. Şi nu voiam decât să devin fotbalist“, surâde omul de afaceri de azi.

A început cu echipa de copii şi juniori a Universităţii Craiova, a continuat cu Electroputere, cu Pandurii Târgu Jiu, Jiul Petroşani şi, în cele din urmă, cu Universitatea Craiova. Postul din teren care i-a plăcut cel mai mult a fost cel de portar. „Este poziţia care-ţi