In momentul cand anunta o noua filosofie fiscala pentru Romania, Sebastian Vladescu porneste de la premisa ca pana acum am avut una.
Dar ca in lumina noilor realitati economice, vezi criza, si psihologice, vezi lipsa de certitudini, care afecteaza direct planurile mediului de afaceri, se impun masuri de natura sa consolideze baza de impozitare, de pilda, ca sa nu mai ajungem repetenti, ca domnul Goe. Suna aiuristic? Deloc! Daca ne-a prins criza cu chilotii in vine, macar sa o evitam pe urmatoarea.
Numai ca privind spre lipsa unor decizii menite sa stimuleze intreprinzatorii, si la solutiile anuntate pentru gasirea unor resurse bugetare, nu stiu daca e cineva convins ca Romania are vreo sansa sa gandeasca o viziune. Fara pretentia ca patrundem in miezul fenomenului ca niste academicieni Nobel, sa lucram cu materialul pus pe piata la intelegerea oricui.
De pilda, eliminarea posibilitatii ca microintreprinderile sa plateasca un impozit de 3 procente pe venit, pentru a achita 16 la suta impozit pe profit. La prima vedere, bani mai multi la buget. Doar ca nesiguri, avand in vedere ca se mizeaza pe profitul a circa 250.000-300.000 de firme din care nu se stie cate au certitudinea ca vor mai fi pe piata in urmatoarele sase luni.
Semnalele din piata spun ca patronii se pregatesc sa purceada la toate deducerile la care au dreptul, asa ca statul s-ar putea trezi ca dintr-un venit sigur, provenit din cota de 3 la suta, a ramas cu mai putin. Unde-i strategia? Pe ce se bazeaza Ministerul de Finante, existe vreo masura de natura sa stimuleze infiintarea de locuri de munca?
Taxa pe casa naspa cu 4x4 in fata
Nu exista decat o acuta foame de bani, nici vorba de strategie. Iar exemplul cel mai graitor este intentia lui Sebastian Vladescu de a impozita proprietatile la valoarea de piata. Argumentul furnizat poporulu
