Cazul crimelor în serie de la Constanţa ne arată nu numai că nişte minţi diabolice au putut gândi asemenea grozăvii. Ci şi că s-au găsit oameni gata să comită asemenea crime, la comanda unor şefi. Dacă asta s-a putut întâmpla la Constanţa, nu s-ar putea întâmpla şi în alte dăţi, în alte locuri?

Multe rele are România.

Totuşi, avem şi noi ceva ce merită păstrat şi apreciat: un bun nivel al siguranţei personale şi o anumită lejeritate cu care societatea noastră este obişnuită să trateze lucrurile.

La noi, totul se poate negocia. Totul are un preţ. O fi rău, dar e mai bine decât să porţi mereu războaie.

Veţi spune că e puţin lucru. Dar veţi înceta imediat să mai spuneţi asta dacă veţi vedea dispozitivele de securitate cu care se deplasează oamenii de afaceri de vârf din ţara vecină, Bulgaria.

Un „mogul” de la Sofia este însoţit de gărzi pretoriene, mai ceva decâr şeful statului.

Are multe hibe România, dar nu şi preşedinţi de bănci sau de firme, asasinaţi în plină stradă, precum în Rusia sau Bulgaria.

Ca să nu mai vorbim de ziariştii care obişnuiesc să moară mult prea repede, pe la Moscova sau Kiev.

Avem, desigur, corupţie şi mafie. Avem lume interlopă. Avem hoţi, spărgătiori şi tâlhari, mulţi dintre ei plecaţi, din fericire, în afara graniţelor ţării.

Dar putem să ne păstrăm aceste caracteristici? Ei bine, merită să ne gândim la asta.

Cazul crimelor în serie de la Constanţa ne arată nu numai că nişte minţi diabolice au putut gândi asemenea grozăvii.

Ci şi că s-au găsit oameni gata să comită asemenea crime, la comanda unor şefi. Dacă asta s-a putut întâmpla la Constanţa, nu s-ar putea întâmpla şi în alte dăţi, în alte locuri? Nu cumva se vor găsi şi în alte oraşe oameni gata să ucidă cu sânge rece, doar fiindcă aşa li se ordonă?

Şi atunci, sentimentul de siguranţă pe care, de bine, de rău, l-am avut în toţ