Istoria secreta a Uniunii Europene VIII Bazele juridice ale unei Uniuni Europene moderne aveau sa fie puse abia la 7 februarie 1992, dar nu prin revigorarea strategiilor de cooperare interguvernamentala, ci prin extinderea principiului supranationalismului. Atunci, cele 12 state membre ale Comunitatilor Europene semneaza, la Maastricht, Tratatul de instituire a Uniunii Europene (numit si Tratatul de la Maastricht, intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993) si Tratatul de instituire a Comunitatii Europene (o versiune consolidata a vechiului Tratat de instituire a Comunitatii Economice Europene). Este vorba despre cele 6 tari semnatare ale tratatelor fondatoare din anii '50 (Franta, Italia, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg), carora li se adaugasera pe parcurs Marea Britanie, Irlanda, Danemarca (in 1973), Grecia (in 1981), Spania si Portugalia (in 1986). Tratatul de la Maastricht era incheiat pe o perioada nedeterminata si avea drept obiective: promovarea unui progres economic si social echilibrat si durabil; afirmarea identitatii Uniunii Europene pe scena internationala; intarirea protectiei drepturilor si intereselor cetatenilor statelor membre; o stransa cooperare in ceea ce priveste justitia si afacerile interne; mentinerea si dezvoltarea aquis-ului comunitar (care reprezinta totalitatea principiilor, legilor, politicilor si practicilor din UE). Continutul tratatului evidentiaza si cele 3 principii care guverneaza activitatea Uniunii Europene: cel al respectarii identitatii nationale a statelor membre, cel al respectului datorat drepturilor fundamentale si cel al subsidiaritatii (in domeniile care nu tin de competenta sa exclusiva, UE intervine numai daca obiectivele actiunii avute in vedere pot fi mai bine realizate la nivel comunitar decat la nivel national). Prin Tratatul de la Maastricht, Uniunea (entitate internationala fara personalitate juridica) isi fi