Andreei i-a plăcut literatură de mică, provenind dintr-o familie de intelectuali, dar descoperirea veleităţilor de scriitor a venit ceva mai târziu. „Până în clasa a VIII-a am citit literatură dar nu foarte multă. Profesoara Simona Tamaş a fost cea care a bănuit că aş avea talent. Am început să citesc foarte mult, şi nu doar în limba română, ci şi în engleză, germană, spaniolă şi chiar am reuşit să învăţ două dintre alfabetele japoneze" povesteşte Andreea. Deşi este elevă la profil de matematică-informatică, adolescenta scrie atât proză, dramaturgie, literatură umoristică, literatură pentru copii.

A debutat în revista şcolii

Debutul publicistic l-a avut în revista şcolii, când era în clasa a VI, dar recunoşterea meritelor sale de foarte bun condeier s-a făcut în primul an de liceu. La recomandările profesoarei de limba română, care de foarte multe ori a înscris-o la multe concursuri naţionale, Andreea a început să trimită din „operele" ei spre jurizare. „Prima mea participare a fost la concursul de dramaturgie «Vasile Alecsandri» ce a avut loc undeva în Moldova şi unde am obţinut menţiune", spune eleva. La Festivalul Judeţean de Creaţie „Vâlcea artistică" 2009, la care au participat şi studenţi de la facultăţile cu renume din Bucureşti, Cluj Napoca, Craiova, Arad, Târgovişte, Timişoara, Andreea a câştigat premiu pentru... polivalenţă, fiind înscrisă la toate secţiunile cu lucrări foarte valoroase. O întreb pe Andree dacă lucrează mult pe frază şi răspunsul vine foarte repede: „Important este să am o ideea, că fiind în faţa calculatorului totul curge de la sine".

Poveştile pentru copii trebuie să aibă final fericit

În literatura pentru copii, Andreea parodiază povestirile arhicunoscute. „După «Capra cu trei iezi» am făcut o miniparodie, în care iezişori îşi dăduseră seama că de fapt lupul nu era mama lor. Poveştile trebuie să aibă un final